Florin George Popovici și cunoașterea de sine

Citind cartea de eseuri filozofice și psihologice a d-lui profesorFlorin George Popovici m-a dus cu mintea la un tablou celebru de pictură renascentistă, întitulat „Lecția de anatomie”, căci autorul acestei cărți devine obiect de studiu și exemplificare pentru cititor, arătând comportamentul uman prin prisma atitudinilor sale din copilărie, adolescență și tinerețe. Mărturisesc că am citit cărți de acest gen, dar nu am găsit o asemenea abordare interesantă, în care autorul să se dedubleze, de o parte fiind cercetătorul, om de știință, care este psiholog, pedagog, filozof, moralist, iar de partea cealaltă să fie propria sa viață, ca obiect de studiu, arătându-ne cum aceasta s-a mulat pe canavaua atitudinii umane de comportament. Autorul poartă astfel un continuu dialog cu cititorul
Cartea aceasta este foarte necesară adolescenților și tinerilor pe care timpul îi scoate din școală și îi aruncă în viață. Este necesară și pentru diriginți, fiind didactică și pedagogică de cea mai înaltă ținută. Este ca o carte de rugăciuni, pe care un tânăr ar trebui să o poarte la piept, fiind nu un cod al manierelor elegante, ci un ghid spiritual de atitudine, o introspecție în lumea din afara noastră, deci de relație cu semenii, dar, mai ales, este un studiu științific de cunoaștere a propriului suflet, este o călătorie delicată prin personalitatea noastră, prin lumea de dinăuntrul nostru.
Ce m-a bucurat pe mine este stilul ușor, ca o joacă, ca o conversație fără pretenție, între profesor și elev, dar în decurgerea textului vedem ipoteze, demonstrații și concluzii științifice foarte solide, grele și pretențioase, prin care profesorul îl captează la învățătură pe elev. Și apoi o ia metodic, apelând la învățații lumii din toate timpurile, prezentând sfaturile lor înțelepte ca argumente foarte solide, fiind stâlpi de marcaj pe marginea șoselei noastre pe care mergem în viață, atenționându-ne să nu alunecăm, să nu cădem în râpe.
Cartea este un eseu filozofic de popularizare a cunoașterii de sine, chestiune grea și de durată, la care suntem buni teoreticieni, dar elevi practicanți toată viața, de aceea i-a și pus titlul cărții sale„Călătorii interioare”. Autorul ne ia prietenos de mână și ne vorbește despre rațiune și sentiment, despre minte și inimă, despre perversitatea umană, despre egoiști și generoși, despre adevăr și minciună, despre invidioși, despre datorie și interes, despre țel înalt și scop josnic, despre relațiile interumane, despre valori morale, culturale, umane, despre obligația fiecărei ființe de a fi fericită, despre școală, învățătură, liniște, stres, despre modele bune sau rele, despre reușite și performanțe, despre armonie și viitor, despre noblețea morală, atitudine pozitivă, teme ce ne frământă pe toți. Este o carte care mi-a plăcut foarte mult, prezentându-ne primii pași în viață, primele litere în alfabetul cunoașterii de sine.
Am găsit în ea pasaje de literatură de cea mai ridicată valoare estetică, deși este o carte științifică, de popularizare. . A făcut aceasta din patetismul cu care aborda subiectul dezbaterii, din implicarea sa personală în argumentare și exemplificare, din dorința unui dialog cu cititorul pentru a-l convinge, de ceea ce el pledează. Veți găsi pasaje întregi de metafore, de poeme în proză. Limbajul cărții, plin de termeni de specialitate, pe care cititorul normal nu-i întâlnește nici în viața de zi cu zi, nici în lecturile obișnuite, va îmbogăți cunoașterea noastră, vocabularul nostru restrâns, ceea ce este un vădit câștig pentru noi toți.
Un titlu de capitol al cărții lui Florin George Popovici se intitulează „Traversează văile adânci ale întunericului fără să-ți pierzi credința în lumină”. Nu e așa că e frumos? Iar un altul, tot așa: Ascunde-te în lumină. Dar mai sunt: „Pentru a coborî în tine însuți trebuie să urci mai întâi pe creste” „Încearcă să devii un performer de elită”. Adică îndemnuri ca să fim optimiști, fericiți, să învingem greutățile vieții, să ne fortificăm în lupta cu viața și semenii pentru a învinge, să fim mai buni, mai valoroși decât alții. Cine nu-și dorește aceste performanțe, cine nu-și dorește să fie un victorios și să-și împlinească idealurile?
Citiți-l pe profesorul de suflet care se oferă să fie ghidul nostru spiritual prin viață ca să trăim fericiți! Trăiască tinerețea triumfătoare!
Ion Prelipcean