Florin Cristescu, singurul tehnician sucevean intrat în circuitul Ligii I

Chiar dacă fotbalul local se zbate în mediocritate de ani buni, sunt destui jucători suceveni care de-a lungul timpului au evadat din județ și au ajuns să joace fotbal pe prima scenă a fotbalului românesc, unii dintre ei ajungând chiar să îmbrace tricoul celor mai titrate grupări din România. La capitolul antrenori, însă, lucrurile stau cu totul diferit. Nici un tehnician sucevean nu a ajuns la așa o cotă încât să fie ofertat de vreo echipă din primul eșalon, cu o excepție, Florin Cristescu, care în acest retur al Ligii I a fost principalul colaborator al lui Marian Pană pe banca fostei campioane a României, Unirea Urziceni.
–A fost o surpriză pentru multă lume cooptarea ta în staff-ul Unirii Urziceni.
– Și pentru mine a fost. Totul s-a întâmplat în mare viteză, m-am sfătuit împreună cu Marian Pană și am ajuns la concluzia că nu putem refuza oferta de a antrena Unirea Urziceni, o echipă care cu doar doi ani în urmă evoluase cu succes în Liga Campionilor.
– Cu toate acestea nu ați reușit să preîntâmpinați retrogradarea echipei în eșalonul secund. Care au fost cauzele acestei căderi?
– După ce jucătorii exponențiali ai Unirii părăsiseră deja echipa, în iarnă s-a încercat o fuziune cu Concordia Chiajna. S-a conturat un lot comun de jucători cu care s-a efectuat o mare parte a pregătirii de iarnă, după care toată afacerea a căzut. Între timp s-a pus chiar problema desființării echipei, însă până la urmă s-a încropit pe fugă un lot din jucători împrumutați de pe la Steaua, Dinamo, Timișoara și Universitatea Cluj cu care am abordat partea a doua a campionatului. Cred că această lipsă de omogenitate a fost principala cauză care a condus la retrogradarea Unirii la finalul sezonului recent încheiat.
– Cum a decurs colaborarea cu un Apostol, Rusescu, Mihalcea sau Pădurețu, fotbaliști cu o oarecare cotă în fotbalul din România?
– Am rămas plăcut impresionat de fotbaliștii cu care am lucrat, nu am întâmpinat nici un fel de probleme din acest punct de vedere.
– Ce se va întâmpla în continuare cu Unirea Urziceni, pentru că din afară situația nu pare deloc una roză?
– Nici eu nu știu cu certitudine, însă ar fi păcat ca echipa să se desființeze. Acolo există o bază sportivă extraordinară, cu trei terenuri de antrenament cu iarbă, unul sintetic și un altul cu nocturnă, plus stadionul din oraș care găzduiește meciurile oficiale. De asemenea, cantonamentul echipei, cantina și sala de forță sunt la cele mai ridicate standarde. Se vehiculează pe piață mai multe variante, una dintre acestea ar fi ca echipa să fie preluată de Primăria Voluntari.
– Ce te-a impresionat cel mai mult în scurta perioadă în care ai avut contact direct cu fotbalul de Liga I din țara noastră?
– E o diferență uriașă între primul eșalon și Liga secundă, în special la capitolul organizare, care este una impecabilă. Am fost plăcut impresionat și de atmosfera din Giulești, de felul în care suporterii Rapidului înțeleg să fie alături de echipa favorită.
– Cum ai caracteriza experiența trăită de tine pe banca Unirii Urziceni?
– O experiență reușită din toate punctele de vedere pentru un antrenor, am avut multe de învățat.
– Ce urmează pentru antrenorul Florin Cristescu, va continua colaborarea cu Marian Pană?
– Probabil că da. Din ce am vorbit eu cu el sunt deja echipe cu care a intrat în contact. Există chiar varianta plecării la o echipă din străinătate, din zona Golfului.
– Despre fiul tău Daniel ce poți să ne mai spui, știu că astă iarnă se vorbea de un transfer la Tiraspol?
– Până la urmă și-a prelungit contractul cu Dunărea Galați pentru încă doi ani. Joacă titular, are evoluții apreciate acolo, însă simte și el că a venit vremea să facă pasul la o echipă din Liga I.