Florile verii – Arnica

Arnica montana, din familia Compositae, este o plantă perenă, cu tulpina brun-roșiatică (50-60 cm), flori mari, galben-portocalii. Mai este denumită carul zânelor. Crește în pășunile umede de la munte, mai ales în nordul Moldovei și în Banat.
Arnica înflorește din iunie până la sfârșitul lunii august. În scopuri terapeutice, de la această plantă se folosesc florile, mai rar planta întreagă și rădăcina. Florile se recoltează fără codiță și se usucă repede, în strat subțire, la soare. Conțin ulei volatil, alcooli triterpenici și substanțe colorante de natură carotinoidică. Datorită conținutului de ulei volatil, tanin și substanțe amare, florile de arnică sînt folosite încă din cele mai îndepărtate timpuri pentru vindecarea rănilor.
Din florile de arnică se prepară un ceai – 5 g flori la 100 ml apă clocotită – care se folosește, sub forma de gargară, în combaterea laringitei și vindecarea răgușelii. O infuzie cu aceeași concentrație, consumată câte 500 ml în 48 de ore, poate fi utilizată ca stimulent al sistemului nervos. Supradozarea este contraindicată. Excesul poate provoca tulburări digestive. Ceaiul de arnică are proprietăți antidiareice și relaxante. Pentru aceasta se bea doar o cană de infuzie pe zi.
Arnica este întrebuințată și ca adjuvant în tratamentul astmului bronșic. În diluții mari, poate fi folosită în prepararea unor produse cosmetice, cum ar fi uleiul sau balsamul de arnică.
Tinctura din flori proaspete de arnică poate fi procurată din farmacii sau preparată în casă. Se toarnă alcool peste flori și se lasă la macerat, la căldură, timp de 10-14 zile.
Tinctura de arnică vindecă rapid luxațiile
Tinctura de arnică are multiple întrebuințări, dar cele mai spectaculoase rezultate le oferă utilizarea externă în caz de luxații, contuzii, întinderi, crampe musculare, febră musculară, dureri reumatice, gută, pareze. Poate fi aplicată sub formă de comprese pe locul dureros, așezate peste pielea unsă în prealabil cu ulei de măsline sau alifie de gălbenele. O luxație astfel tratată cedează în 2-3 zile, oricât ar fi de dureroasă și de inflamată. În medicina populară, tinctura de arnică este considerată unul dintre cele mai eficiente leacuri în „scrântituri”. În farmacii, arnica intră în compoziția unguentului Tonifor, eficient în asemenea cazuri.
Mai ales din florile de arnică se prepară o tinctură care, diluată cu apă în proporție de 10 20 la sută și aplicată sub formă de comprese, este un bun pansament antiseptic și cicatrizant al rănilor.
Pentru calmarea durerilor
Administrată intern, câte 3-10 picături în puțină apă, tinctura de arnică este utilă și la calmarea durerilor, inflamațiilor, febrei, crampelor stomacale, sciaticii, ca și la tratarea hemoroizilor și furunculozei. Cu avizul medicului, se pot folosi intern, ca stimulent nervin, până la 15 picături de tinctură, dimineața și seara, în amestec cu apă îndulcită sau ceai. În general, nu se recomandă a se lua intern, deoarece provoacă gastro enterite, ridică tensiunea arterială, iar în cantități prea mari paralizează centrii nervoși.
Sursa: www.evenimentul.ro