Florile de Sânziene în tradiția populară

Sărbătoarea Sânzienelor care se ține astăzi este un amestec uimitor de creștinism și păgânism. Ea este strâns legată de cultul fecundității, al recoltei și vegetației, iar originile sale se pierd în vechime. Numele dac al sărbătorii nu s-a păstrat, de aceea circulă și azi denumirea ei romană „Sancta Diana” sau cel slav „Drăgaica”. Sânzienele sunt flori galbene, frumos mirositoare, pe care le culeg fetele pentru coronițe și buchete, pe care le așează la uși și ferestre sau chiar prin grădini. Au credința că ele vor proteja gospodăria și oamenii de rău, că le vor aduce la toți belșug, sănătate și noroc.
Băieții cântă și chiuiesc în timp ce fetele culeg florile și le împletesc. Când vine noaptea femeile pornesc la cules de ierburi de leac prin locuri pe care le știu doar ele. Tot de Sânziene „fetele își află ursitul și vremea când se vor mărita”. Cununile fetelor sunt sub formă de cerc iar ale băieților sub formă de cruce. Atunci când acestea sunt aruncate pe case și se opresc pe acoperiș e semn sigur de nuntă. Dacă nu, atunci înseamnă că fata trebuie să mai aștepte. Fetele își pun sub pernă flori de sânziene și speră să-și viseze viitorul soț. În zori, oameni, case și grajduri cu animale sunt împodobite cu flori având loc tot felul de obiceiuri, în funcție de zonă: întâlniri între tineri, făclii, cântece și strigături. Fetele se îmbracă în straie de sărbătoare și peste marame își pun coronițe cu spice de grâu și sânziene iar băieții le stropesc cu apă din ulcioare după care se pornește „Hora Drăgaicelor”. În unele zone, hora se plimbă pe la casele gospodarilor și fetele poartă atunci Steagul Drăgaicei. Acesta este o prăjină de câțiva metri, care are în capăt o cruce împodobită. Dacă cei mici sunt jucați de-o drăgaică vor fi feriți de boli.