Puțini știu că salcâmul (Robinia pseudacacia) este un arbore din familia leguminoaselor, renumit pentru parfumul florilor sale, flori care se utilizează frecvent în scop medicinal. Salcâmul este cel mai vestit dintre plantele melifere.
Mierea de salcâm este foarte apreciată, atribuindu-i-se proprietăți antitusive și din considerente practice, fiind printre puținele feluri de miere care nu se zaharisește decât după foarte mult timp.
Preparatele medicinale din flori de salcâm sînt utilizate pentru calmarea durerilor reumatice, atenuarea acidității gastrice, în arsurile retrosternale datorate hiperacidității, ca antitusiv și emolient în infecțiile acute ale aparatului respirator.
Florile de salcâm conțin glicozizi flavonici, care acționează ca hipoacidifianți gastrici. Combinate, în părți egale, cu frunze de dud, care conțin carbonat de calciu, cu efect alcalinizant, se obține un amestec excelent în tratarea gastritelor hiperacide. Se face infuzie din 2 lingurițe amestec la 300 ml apă și se bea întreaga cantitate, fracționată în 3 reprize, după mese.
Infuzia din flori de salcâm, care poate fi folosită în cure de lungă durată, se prepară din 1 lingură flori uscate la 1 cană cu apă clocotită; se lasă vasul acoperit timp de 15 minute. Se bea călduță, câte 2 căni pe zi, după masa de dimineață și după prânz.
Salcâmul japonez și hiperlipidemiile
Tot din familia leguminoaselor face parte și un alt arbore numit popular salcâm japonez (Sophora japonica), care se deosebește de salcâmul obișnuit prin absența spinilor și culoarea gălbuie a florilor. De la salcâmul japonez se recoltează, în scopul fabricării unor preparate farmaceutice, bobocii florali. Aceștia conțin substanțe glucidice, mucilagii, pectine și o cantitate însemnată de rutozid, care are proprietatea de a scădea nivelul grăsimilor din sânge în cazul hiperlipidemiilor.
Sursa: www.evenimentul.ro
