Inginerul Iulian Dziubinschi, inspector tehnic în cadrul Administrației Piețelor din municipiul Suceava, cunoscut ca plastician pentru lucrările sale de pictură pe lemn, piatră sau sculptură cu tematică preponderent religioasă, premiat recent la secțiunea de grafică a ediției 2007 a Salonului anual al artiștilor plastici amatori din județul Suceava, este și un pasionat și original colecționar.
Original pentru că, cel puțin în municipiul Suceava, nu are un concurent în domeniu, iar colecția sa de mostre mineralogice, alcătuită din cca. 400 de piese, cristale și flori de mină, autohtone dar și exotice, cuprinde și o serie de rarități care nu pot fi văzute în colecția de mineralogie din cadrul Muzeului de Științele Naturii.
Chiar dacă cea mai mare parte a colecției sale este alcătuită din cristale extrase din minele de pe teritoriul țării, cele cca. 40 de mostre exotice (10% din colecție) provin din teritorii îndepărtate (Pakistan, Brazilia, Madagascar, Africa de Sud).
O tradiție de familie
Iulian Dziubinschi, care face parte din comunitatea etnică poloneză din Bucovina, spune că pasiunea sa pentru minereuri este o tradiție de familie.
Bunicul său, miner instruit la celebra mină de sare de la Wieliczka, a lucrat la Salina de la Cacica. De la el păstrează și astăzi un manual de chimie și mineralogie, tipărit în anul 1910 la Viena, carte care, așa cum povestește el, a fost ascunsă în beci în timpul celui de-al doilea război mondial, atunci când populația s-a retras din zonă din pricina ofensivei sovietice, și a fost găsită, când familia a revenit acasă, parțial distrusă, cu paginile rupte, aruncată în noroiul din curte.
Așadar, primele cristale de sare aduse acasă de bunicul său au fost cele care i-au trezit interesul pentru minerale.
Copil fiind, a început să adune bucăți de rocă de pe culmea dealului din preajma salinei, pietre frumos colorate sau cu forme ciudate.
Eșantioane reprezentative și spectaculoase
Iulian Dziubinschi mărturisește că în anii regimului comunist era foarte greu să-și procure cristale și flori de mină din țară, ca să nu mai vorbim din străinătate.
Abia din anul 1990, cu prilejul diverselor târguri meșteșugărești la care a început să participe cu lucrări de pictură pe piatră sau pe coajă de arbori, a intrat în contact cu negustorii de suveniruri care aduceau spre vânzare mostre de minereuri, flori de mină și cristale neprelucrate.
S-a documentat, și-a procurat cărți de mineralogie și a accesat sit-urile specializate de pe Internet de unde s-a informat cu privire la tipurile și varietățile de cristale și s-a pus la punct cu prețurile din ofertele magazinelor virtuale.
A intrat totodată în contact cu negustorii și cu colecționarii din domeniu și, treptat, achiziționând eșantioanele care îi plăceau, fie că erau reprezentative pentru mineralul respectiv, sau erau spectaculoase ca formă de cristalizare, culoare sau transparență, colecția sa a prins să se închege.
O atmosferă de basm
În apartamentul său situat în cartierul sucevean Obcini, pe rafturile corpurilor de bibliotecă ale mobilei din sufragerie sunt înșiruite, într-o ordine stabilită în funcție de tipul cristalelor, de zona lor de proveniență, dar ținând cont totodată și de alăturarea lor sub aspect estetic, eșantioane de minereuri, piese mari cu inflorescențe cristalizate spectaculoase, sau mai mici, dar cu transparențe și culori fascinante.
De la ametistul violet („piatra spiritualității”, o varietate de cuarț cu impurități de cupru și mangan), la rodocrozitul de Cavnic (piatră semiprețioasă de culoare roz), de la cristalele de manganocalcit sau stibină, la frumoasele varietăți de beril (mineral din clasa ciclosilicatelor), ca acvamarinul din Pakistan sau Namibia, smaraldul de Urali sau Madagascar (provenit de la mina din Antsirabe) ori multicolorele turmaline din Brazilia, fragmentele de minereu, monocristale sau conglomerate care alcătuiesc flori de mină (flori care nu se ofilesc niciodată) creează în încăpere, prin transparența, coloritul și lumina captată și reflectată, o atmosferă de basm.
Acvamarin, topaz și jasp „ochi de tigru”
Cele mai valoroase piese din colecție, apreciază el, ar fi mostrele de acvamarin (cristal din care, pe la 1300, s-au tăiat primele lentile de ochelari) și de topaz (piatra despre care se spune că poate calma marea pe timp de furtună și poate înzestra bărbații cu inteligență) din Pakistan, monocristale care par șlefuite, deși sunt în stare naturală, cu valori cuprinse, potrivit mărimii lor, în magazinele virtuale, între 700 și 1000 de euro.
Mostrele la care ține cel mai mult sunt niște achiziții relativ recente și sunt autohtone, din mina de la Cavnic, fiind vorba de o piesă rară, prin mărimea cristalelor, de barită și de o manganocalcită fluorescentă.
Îi place în mod deosebit, pentru forma de cristalizare alcătuită dintr-un cristal principal pe care se află alte câteva cristale secundare, o mostră de turmalină roșie, dar și un fragment de jasp „ochi de tigru” de Transvaal (din Africa de Sud) care prezintă caracteristica specială de șatoianță (de la chatoyante), prin care reflexele și intensitatea luminii variază pe suprafața pietrei pe direcțiile de cristalizare.
Punerea în valoare a colecției
Pentru stabilitate și pentru punerea în valoare a pieselor din colecție o parte dintre acestea sunt prevăzute cu suporturi realizate din rocă sau din material plastic.
Cristalele de dimensiuni mici sunt păstrate în cutiuțe din plastic translucid.
Iulian Dziubinschi spune că deja spațiul de etalare este restrâns și că ar avea nevoie de vitrine speciale pentru păstrarea și expunerea colecției.
Intenția lui este să-și procure astfel de dulapuri-vitrină în care piesele să nu fie îngrămădite și în care să dispună totodată de spoturi pentru o luminare adecvată.
În privința întreținerii pieselor din colecție, el spune că nu este nevoie de intervenții speciale, trebuie doar curățate de praf.
O bucurie măruntă
Pentru că are deja o colecție mare și variată, Iulian Dziubinschi și-a propus să organizeze în primăvara acestui an o expoziție publică la Muzeul de Științele Naturii din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava.
El a subliniat faptul că a beneficiat și până acum de sprijinul specialiștilor din muzeu, cărora li s-a adresat atunci când a avut dubii cu privire la identificarea sau achiziționarea unei mostre de minereu.
Deși este Taur ca zodie, Iulian Dziubinschi nu mi-a arătat vreun safir, care este piatra protectoare, piatra talisman a nativilor din taur.
A mărturisit că are rețineri față de utilizarea miraculoasă, terapeutică a cristalelor. Le colecționează însă cu pasiune și spune că simte zilnic nevoia să le privească, să le atingă, pentru că această „bucurie măruntă” îl „deconectează pentru câteva clipe de zbuciumul cotidian”, îl liniștește și îi conferă „o stare de echilibru sufletesc”.
Flori de mină Florile de mină sunt definite ca „eșantioane recoltate din galerii subterane sau deschideri ale unor cariere, formate din unul sau mai multe minerale care alcătuiesc o piesă deosebită datorită calităților estetice, formei, culorii, dimensiunilor ori varietății cristalelor componente”.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, comercializarea pe piața internă intracomunitară și exportul florilor de mină sunt reglementate printr-un ordin al Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile.
Materia domesticită
Structurile cristaline sunt, așa cum spunea Lucian Blaga, „semnul că și materia, a cărei sălbăticie nu este cu nimic comparabilă, poate fi domesticită”. Materie domesticită în „pântecul” pământului, acolo unde „îmbobocesc” florile de mină.
