Profesorul Ilie Ibănescu Anemone a scos recent de sub tipar al cincilea volum, „Flacăra Unirii”, la Editura Lidana 2017. Chiar prima poezie din volum poartă numele cărții, din care redăm câteva versuri reprezentative: „Clopotul Unirii, Doamne, / De la Putna îl aud. / Bate, bate neîntrerupt / De la Nord și până-n Sud. / (…) Flacăra Unirii arde / Peste cerul României, / Sfântă chemare se aude / Bate clopotul Unirii. De la Nord și până-Sud / Arde timpul…”
Poetul continuă șirul poeziilor cu titluri precum „Unirile”, „Tricolorul”, „Cântec dulce”, „Inimă de foc” etc. Volumul „Flacăra Unirii” mai cuprinde, în ultima parte, prezentări ale unor evenimente istorice, precum „Cotropirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic – 1775”, „Actul Unirii Bucovinei cu România – 1918”, „Bucovina – pământ românesc: 1918-2018”, „Din politica anului 2004”, dar și citate ale marilor istorici. Dacă într-o recenzie a unei cărți anterioare, „Călător printre stele”, semnată de Ilie Ibănescu Anemone, se spunea: „Poetul I. Ibănescu Anemone se conturează printr-o poezie a liricului diafan, transparent până la ultima sa înfățișare, ușor dramatizat prin apelul la eroi legendari și mitizați (Ștefan, «diplomatul mioritic», soldatul român, «voievodul limbii române» – Eminescu). Nu lipsește nici lumea prezentului – ironizată sau erotizantă – în care pensionarii și iubirile se sting treptat, discret, într-un anonimat al modestiei aproape divine, desprinse, încă din timpul vieții, de greutatea «plumbului» bacovian și de cenușiul sordid al mediocrității și al banalității schizoide și desacralizatoare”, adăugăm acum, după publicarea celui de-al cincilea volum, că poetul Ilie Ibănescu Anemone continuă să-și exprime gândurile în versuri, iubirea de țară, o țară de legendă („Pământul nemuririi”), de satul natal, „Sat de dor, aripă de vis / Trupului meu / Sat cu nume de la zei / Străjuit de codrii seculari / Pentru mine vei rămâne, / Casă și Altar” („Satul”), dar și durerile acestei țări, cu râni încă sângerânde. Recomandăm lecturarea acestei cărți, în care veți cunoaște sensibilitatea și demnitatea profesorului Ilie Ibănescu Anemone, nostalgia ce-l cuprinde atunci când își amintește de vremurilor apuse, dar și temerile: „Aștept o judecată dreaptă de care n-am avut parte. / (…) Visul s-a oprit. / Liniștea cuprinde Cerul / Pentru mine. / („O cruce…”, iunie 2017).