Când Nadal și-a aflat adversarul din finala de la Roland Garros, pe delicatul Federer, a răsuflat ușurat. Borg și ale sale șase titluri erau cu un an mai aproape, iar ecuația locului întâi mai căpătase un parametru, iarba. Ca susținător al lui Roger Federer știu că n-o să văd niciodată la el sacrificiu total, întins pe toată durata unui meci. N-ar mai fi el (ceva-ceva a arătat totuși la acea finală de la Wimbledon în care își apăra ultimul bastion). În loc de disperare, care presupune gesturi nebunești, el arată deznădejde. De pildă, Djokovic… După ce a terminat cu glumele și cu maimuțăreala altor jucători și jucătoare din circuit, timp în care era locul trei fără vedere la doi, a stat și-a cugetat. Cum face Nadal ăsta de bate la noi ca la fasole? Care e cea mai bună lovitură a lui? Picioarele, spusese cândva Rafa, și s-a văzut câtă dreptate avea când problemele la genunchi îl împiedicau să are terenul. Păi stai așa, că de alergat ca nebunul poate și sârbul! Fii rău, Nole! Așa l-a bătut în două finale la rând pe zgură și aproape i-a dat brânci de pe locul 1. Dar nu s-a terminat încă, urmează Wimbledonul și poate de data asta rolul lui Federer va fi exact pe dos. Pe zgura pariziană, Federer l-a fentat pe Djokovic în primul rând fiindcă acesta nu e Nadal, cel în fața căruia, după cum spunea și comentatorul (Sever Dron), are un complex ciudat la punctele decisive. Apoi, s-a dovedit că a contat și relașul sârbului din turul precedent.
Întorcându-ne la finală, Federer a făcut o surpriză suporterilor săi, ajungând să conteze pentru titlu, chiar dacă unii ar putea spune altceva. Practic, primul set i-a fost subtilizat cumva de Nadal. Acea minge de set am simțit-o ca pe arsură înainte de a fi jucată, presimțind dureros că dacă o va pierde, va pierde și meciul… Și tot în acest set a mai fost un moment, înainte de a-și pierde a doua oară serviciul, Federer a servit „la teu”, s-a dat aut, dar senzația covârșitoare a fost că mingea era bună. Ceea ce ar fi însemnat as și poate altă soartă pentru set. Păcat de invenția aia, „ochi de șoim”! Setul doi a fost clar al lui Nadal, chiar dacă Federer l-a dus până în tie-break. Am tot sperat că soarta îi întoarce șansa pierdută pentru a subtiliza și el setul, în compensație. În van. Debutul setului trei i-a prilejuit lui Sever Dron remarca turneului: în Federer parcă s-a stins ceva, s-a stins flacăra încrederii. Fie și numai pentru asta trebuie să trecem peste micile-i imperfecțiuni de limbă, absolut firești pentru un om care a ales Franța acum aproape 40 de ani. Dar, pe niște episoade, Federer și-a revenit și a luat setul. Imediat a urmat ultimul moment în care a contat: trei mingi de break în chiar primul joc al setului patru! Le-a irosit pe toate și apoi și-a mai câștigat doar o singură dată serviciul. Pe vremuri, am prins game-uri în care 0-30 sau 0-40 pe serviciul propriu îl incitau pe elvețian. Din păcate, dar în legea firii, acum nu mai este același Federer. Iar în fața lui Nadal nu este nici măcar Federer cel de acum! Poate pe iarbă.
