Una dintre cele mai dificile și mai frumoase misiuni pe lumea asta este salvarea de vieți omenești. O componentă importantă și foarte eficientă a acesteia este implicarea socială prin campanii de conștientizare și răspândirea informației corecte. De fapt, la nivelul adevărului se poartă lupta zilelor noastre. Ceea ce numim „fake news” lovește nemilos nu doar în arena politică sau economică, unde banii sunt cei care fac și desfac. Aceste practici de manipulare s-au arătat a fi cu succes aplicate acolo unde n-ar trebui să fim împărțiți în tabere. Fie că suntem albi, fie că suntem negri, orice ar însemna asta, cu toții murim. Până atunci însă, avem dreptul la o viață demnă, iar buna stare de sănătate este o condiție obligatorie. Nimic nu poate fi mai lipsit de umanitate și mai degradant decât să îngrădești, să reduci șansele la viață ale unei ființe umane. Știința, în general, și medicina, în special, au înregistrat în ultimele decenii progrese fabuloase, iar calitatea vieții și media de viață au crescut semnificativ pe planetă. Cât de obtuz să fii, să nu recunoști asta? Cât de trufaș să fii, să consideri că te poți informa mai bine din alte surse decât de la specialiști? Sănătatea publică ține de politici publice în care regula n-o poate face individul, ci conducătorul comunității. Iar într-o țară civilizată, legea se respectă, nu se comentează. Așa se face că, în timp ce în România se înregistrează cele mai multe decese provocate de cancerul de col uterin, în Elveția sunt cele mai puține. La noi, campania de vaccinare împotriva virusului HPV, responsabil de această maladie, a eșuat lamentabil, în timp ce în Elveția funcționează cu succes. La noi, lupta împotriva vaccinării, în general, se duce pe față, cu cinism. Biserica însăși, pilon al umanității, vieții și iubirii de semeni, și-a asumat la un moment dat rolul de opozant deschis al politicii de vaccinare, o metodă ieftină și eficientă de prevenție.
Marți, la Muzeul de Istorie din Suceava, a avut loc cea de-a V-a ediție a campaniei „Oprește cancerul de col uterin!”. Dați-mi voie să mă repet: una dintre cele mai dificile și mai frumoase misiuni, aceea de a ajuta pe alții să trăiască. Nelipsit la această manifestare, sfătuitorul și sprijinul de suflet al multor bolnave, preotul Mureș, a oferit audienței o lecție de umilință și generozitate cum numai un om foarte bun ar putea. A recunoscut public că Biserica, per ansamblu, a greșit atunci când a luat partea celor care se opun vaccinării. A explicat că mai marii prelați au fost și ei manipulați, căci, nu-i așa?, nimic din ce e omenesc nu le este străin. Acum Biserica recunoaște și este de partea științei veritabile, iar preoții își asumă rolul de sfătuitor de bună-credință și de dreaptă cunoaștere. Înțelegem că acum, oficial, preoții sunt în aceeași tabără cu medicii și în privința vaccinării, căci scopul lor este unul comun – salvarea omului, aici și dincolo, deopotrivă. Povestea e aceeași de când lumea: orice fiu poate rătăci și totul e bine câtă vreme el se întoarce acasă.