Drumul succesului

Fiul celebrilor doctori Rozopol, la vândut roșii în piață



Philip Rozopol:„La mine totul a fost la vedere”
Philip Rozopol:„La mine totul a fost la vedere”

Unul dintre puținii oameni de afaceri suceveni care au rezistat pe piață neîntrerupt din 1990 încoace este Philip Rozopol, care și-a început drumul în acest domeniu vânzând roșii, ardei și vinete în piața din Suceava. Unic copil al celebrilor doctori Rozopol, Philip n-a manifestat înclinații pentru profesia părinților săi și s-a orientat spre mai prozaica horticultură.Un deceniu a lucrat la Intreprinderea de Legume si Fructe. Decembrie 1989 l-a transformat pe Philip în șomer. „La Revoluție eram într-un birou și mă uitam pe geam. Pe la CAP-uri, de unde făceam noi achiziția de legume, erau toți cu parii. Un coleg de la Comercial a constatat atunci sec că am rămas fără serviciu. M-am reintors la fermă, la sere, unde ne-au dat în mână un contract de închiriere. În calitate de cap de familie, trebuia să asigur existența familiei, a soției și fiicei mele. Atunci am făcut primul credit din viața mea, de 60.000 de lei”, își amintește Philip. A girat cu televizorul lui și cu cel al doctorului, care nu a luat niciodată bani cu împrumut și care, deși a privit cu rezervă cum unicul său fiu pășește în capitalism, l-a susținut și nu a încercat să-l oprească.
„În 1990 ne-am apucat de produs legume. Noi le cultivam, noi le vindeam. Am început cu ceapă și ridichi, asta a fost prima producție, pe care le-am vândut în piață la Rădăuți. Acolo e cea mai scumpă piață. Mergea bine și la Botoșani, apoi am vândut în piața din Suceava și în Burdujeni. În a doua parte a verii, un prieten, Ioan Pavel, și el un om de afaceri de succes astăzi, a venit cu ideea pepenilor. Ne-a plăcut. Pavel a devenit antreprenor general, stătea în sud și ne trimitea pepenii, iar noi îi vindeam la Suceava. Tot cu Pavel am descoperit mărfurile anilor 90: Bonibon, Sprite la doză și bere la doză. Era o foame de mărfuri de import fantastică”, spune acum Philip.
De la ridichi la Bonibon
Afacerea cu legume și Bonibon a mers foarte bine, până la sfârșitul campaniei agricole reușind să returneze creditul.
L-am întrebat pe Philip cum au reacționat părinții lui când îl vedeau că merge să vândă legume în piață. „Foarte bine, n-au spus niciodată nimic”, răspunde el.
Tatăl lui, doctorul Gheorghe Rozopol, avea repere morale solide și aprecia munca la adevărata valoare, indiferent de locul în care era desfășurată. După ’90, bătrânul doctor s-a ținut departe de frământările politice și s-a rezumat la a-și încuraja tacit fiul să răzbată în hățișul afacerilor.
„Tot în 1990, m-am gândit eu că aș fi atât de deștept încât să vând pesticide. Am aplicat la cel mai mare concern care era prezent pe piața românească și evident că atunci nu am reușit. Nu aveam nici un fel de experiență și știam 350 de cuvinte în limba engleză”, povestește amuzat Philip Rozopol. A pus mâna pe carte și, în 1991, a încercat din nou marea multinaționalelor, de data aceasta în domeniul distribuției de medicamente. A reușit și a început să urce spre succes, de la agent de vânzări până la director național de vânzări și director general.
În anul 2000, a fost primul om de afaceri român care a intrat pe piața incinerării deșeurilor, iar astăzi a dezvoltat această afacere la standarde ridicate, conform reglementărilor impuse de Uniunea Europeană.
„Tata a fost medic pe front, a făcut pușcărie politică și a mers mai departe. Eu cum să abandonez?” La 54 de ani, după 18 ani de prezență neîntreruptă în lumea afacerilor, are firme în domeniul distribuției de medicamente, în agricultură, autoturisme și motociclete, gestionarea deșeurilor și imobiliare. Spune că singura afacere pe care a făcut-o cu statul a fost doar pe relația cu spitalele, pe distribuție de medicamente și incinerare deșeuri. „N-am făcut afaceri în care au existat bani negri. La mine totul a fost la vedere”, afirmă Philip.
În fiecare an și-a ales „un obiectiv de sponsorizat”, în domeniul social și în sport, dar asupra acestui capitol manifestă discreție maximă. Muncește în continuare 12-14 ore pe zi, „dar nu reușesc să încep înainte de ora 9.00”, are circa 140 de angajați, dintre care unii lucrează cu familia Rozopol de 15-18 de ani. Uneori a fost tentat să vândă tot și să lucreze pentru altcineva considerând că e mai comod să aibă altul grijă de tine, dar susținerea de care s-a bucurat din partea Violetei, soția lui, și gândul la tatăl și bunicul său i-au dat putere să meargă mai departe.
„Bunicul căra cu spatele saci în port la Cetate, în Dolj. Tata a fost exmatriculat în anul I din toate facultățile din București pentru că a luat apărarea unei colege evreice, a fost medic pe front până în 1944, a făcut pușcărie cinci ani, la Canal, la Jilava și la Aiud. A ieșit și a mers mai departe, a fost medic, a adus pe lume mii de copii. Eu cum să abandonez?”, spune Philip Rozopol.
Realizat în afaceri și familial, din acest an vrea să facă și politică activă. Va candida din partea PNL pentru un mandat de deputat în Colegiul Gura Humorului – Câmpulung Moldovenesc și este încrezător că va câștiga.



Recomandări

De la registre prăfuite la tabloul de bord digital: universitarul sucevean Marius-Sorin Ciubotariu despre modul în care inovația rescrie viitorul contabilității și al educației economice

De la registre prăfuite la tabloul de bord digital: universitarul  sucevean Marius-Sorin Ciubotariu despre modul în care inovația rescrie viitorul contabilității și al educației economice
De la registre prăfuite la tabloul de bord digital: universitarul sucevean Marius-Sorin Ciubotariu despre modul în care inovația rescrie viitorul contabilității și al educației economice