În mod special, în ultimii 10 ani, s-au făcut cercetări științifice amănunțite asupra plantelor utilizate de diverse popoare pentru acțiunea lor hipoglicemiantă. În acest sens, este interesant de semnalat faptul că una și aceeași specie, de exemplu Catharantus roseus este utilizată în tratamentul tradițional al diabetului, de către comunități umane situate la mare distanță unele de altele (Filipine – Africa de Sud – Australia – India). Unii alcaloizi din plantă administrați unui număr mare de bolnavi diabetici, în cantitate de 100 mg/1kg corp, s-au dovedit a fi, în ceea ce privește acțiunea, echivalenți Tolbutamidei (sulfamidă antidiabetică cea mai larg utilizată în tratamentul diabetului).
Pînă în prezent, rezultatele cele mai bune în tratamentul pancreatitelor și al diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obținute asociind extractele selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante conțin glicozite sterolice și flavonozide. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. În alte cazuri, efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului. Este cazul bananelor, la care fructele verzi scad glicemia, pe cînd cele coapte îi cresc nivelul. Unele substanțe active din plante acționează numai în prezența unor cantități minime de celule pancreatice beta (insulinoproducătoare), acțiunea lor fiind realizată prin intermediul insulinei.
La numeroși pacienți tratați cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea semnificativă a dozelor de insulină necesare zilnic. Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. În formele ușoare de diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar înlocui insulina, mai ales dacă se asociază și cu alte plante cu acțiune hipoglicemiantă. Totuși, trebuie reținut că substanțele active din afin nu dau rezultate satisfăcătoare în formele medii sau severe de diabet, sau în diabetul infantil. Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cîte 50-100g pe zi, în cure de 2 săptămîni pe lună. Tratamentul se va face intermitent, cu pauze între serii.
Din infuzia preparată dintr-o lingură de frunze de afin la o cană cu apă se beau 2 căni pe zi timp de 10 zile. Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a două linguri de frunze în 250 ml apă, timp de 6 ore, se bea în cantitate de 2 căni pe zi. Pulberea din fructe uscate se ia cîte jumătate de linguriță, în puțină apă, de 3 ori pe zi. Frunzele de anghinare contribuie și ele la scăderea glicemiei – infuzie.
Infuzia preparată din frunze de dud. Decoctul dintr-o lingură de teci de fasole mărunțite. Se recomandă ca adjuvante frunzele de nuc, frunzele de salvie, frunzele de urzică și rădăcină de brusture, toate sub formă de infuzie, preparată dintr-o lingură de plantă la o cană cu apă. Se beau 2-3 căni pe zi, exceptînd rădăcina de brusture care se prepară sub formă de decoct, o lingură de plantă la o cană cu apă, din care se beau 2 căni pe zi.
Acest material a fost preluat de pe www.sanatate.constantaonline.ro
