Cântărețul Vasile Miron s-a născut lângă tinda bisericii voievodale din Buciumeni, la 3 iunie 1912, început de veac încărcat de lipsuri și suferință. La numai doi ani a rămas orfan de tată, în timpul Primului Război Mondial și a crescut, cu mari lipsuri, împreună cu cele trei surori mai mari decât el. A urmat școala primară la Oprișeni, în județul care se numea atunci Baia (azi Suceava), iar când a împlinit 14 ani s-a înscris la Școala de cântăreți bisericești din Piatra Neamț, cunoscută în zonă datorită prestigiului de care se bucura directorul ei, preotul profesor Constantin Mătasă, mare folclorist și colaborator la Foaia „Vestitorii Satelor”, paroh la Biserica „Precista”, ctitorită de el. Dintre profesorii școlii își amintește numele celui care preda muzica bisericească și vocală, M. Alupei, al celui de matematică și contabilitate, Zaharia, și al părintelui profesor Popovici. În cei patru ani de școală, între 1926-1930, tânărul Vasile Miron a dobândit cunoștințe solide predate de profesori de vocație, amintind în primul rând cele din domeniul muzicii, de care s-a legat cel mai mult.
După terminarea studiilor a găsit un post liber de cântăreț la Parohia Ciumulești din același ținut Baia, unde slujea preotul Dan Danielescu, care provenea dintr-o familie de cărturari de pe Valea Bistriței, de la Fărcașa Neamțului, ce mai avea un frate preot la Mănăstirea Bistrița și alți doi frați învățători la Rădășeni și Lămășeni. La aceeași parohie a slujit, aproape un an, împreună cu preotul Gheorghe Baltag, devenit ulterior protoiereu de Fălticeni.
Începând cu 1 martie 1936 s-a transferat la biserica cu hramul „Sfinții Mercurie și Ecaterina” din Rădășeni, unde slujea preotul Emanoil Manoliu, împreună cu dascălul Vasile Balan, absolvent al Școlii de cântăreți de la Iași. Biserica se afla în paragină, „afumată, fără așternuturi pe jos, unde se puneau rogojini iarna”. În acea perioadă s-au făcut importante lucrări de restaurare a bisericii, mai ales în anul 1938, când s-a curățat pictura veche și s-a pictat bolta lăcașului, la care Vasile Miron a ostenit împreună cu preotul și enoriașii. În aceeași perioadă s-au construit o nouă clopotniță și praznicarul la aceeași parohie.
În anul 1952 au fost „deportate” mai multe persoane care aveau probleme politice, stabilindu-se atunci la Rădășeni și cântărețul Mihai Popovici, fost dirijor de cor la Episcopia de Bălți din Basarabia. Acesta a organizat un cor pe patru voci pe care l-a condus doar doi ani (1952-1954), continuându-i activitatea Vasile Miron vreme de 30 de ani. Corul Bisericii Sfinții Mercurie și Ecaterina din Rădășeni a participat la evenimente eclesiale importante, cum ar fi: hramul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, unde a fost într-o vreme stareț episcopul Partenie Ciopron (fost episcop al Armatei și apoi titular la Roman și Huși), sărbătoare la care participau, în plin regim comunist, zeci de mii de oameni, hramul Mănăstirii Slatina din apropiere, precum și la alte biserici din aceeași regiune.
Pe lângă slujbele de hram și cele la care slujeau sobor de preoți din zonă, cântăreții din fostul județ Baia au avut și o corală proprie, susținând concerte într-o perioadă cu foarte multe îngrădiri.
Cântărețul Vasile Miron a avut o prestație deosebită. S-a identificat cu slujirea treptei sale, a fost competent, harnic și statornic. În cei 70 de ani în care a cântat la strana Bisericii „Sfinții Mercurie și Ecaterina” din Rădășeni a așezat pe notație psaltică și liniară numeroase tropare, slave și alte cântări bisericești. Împreună cu Vasile Balan, cântărețul II de la aceeași parohie, au păstrat zeci de ani vechea tradiție mănăstirească, cântându-se la două străni, obicei aproape pierdut în prezent la bisericile de enorie.
Cântărețul Vasile Miron face parte dintr-o pleiadă de slujitori ai stranei, absolvenți ai unor școli de renume, cu profesori de muzică de „faimă”, formatori de elevi conștiincioși, cântăreți de vocație și de aleasă trăire spirituală.
Alături de el și de Vasile Balan mai amintim câțiva cântăreți de renume din ținutul Fălticenilor: Vasile Gh. Ursachi și Vasile Neculai Ursachi de la Biserica Sfinții Apostoli din Rădășeni, Gheorghe Dascălu de la Biserica Adormirea din Fălticeni și contabil la banca din aceeași localitate, cântăreții Popovici, tată și fiu, de la Biserica Adormirea, Dumitru Fecioru de la Biserica Sfântul Ilie, un foarte bun notist și compozitor, mutat la Iași la unul dintre copii, Vasile Orac de la Biserica Sfântul Ilie, dirijor de cor, funcționar la Protoieria Fălticeni, Gheorghe Pascaru de la Biserica Oprișeni, Ștefan Gavriliu la aceeași biserică, Vasile Nohai la Fălticenii Vechi, Gavril Miron la Tâmpești, Vasile Popa la Adormirea și mulți alții trecuți la cele veșnice.
Vasile Miron și-a serbat propriul centenar cu seninătate, luciditate și bucurie în mijlocul familiei (patru copii, toți cu studii universitare, nouă nepoți, cinci strănepoți, apropiați, cunoscuți și enoriași ai parohiei).
În ziua împlinirii centenarului a participat la Sfânta Liturghie în Biserica „Sfinții Mucenici Mercurie și Ecaterina”, unde I-a adus laudă lui Dumnezeu timp de 70 de ani, și apoi la Te Deum-ul săvârșit cu acest fericit și rar întâlnit prilej.
Părintele paroh Constantin Rotaru l-a omagiat în cuvinte frumoase, după cum și merita, iar obștea credincioșilor i-a cântat „La mulți ani” venerabilului cântăreț și locuitor de frunte al satului dintre nesfârșitele livezi.
(Arhim. Timotei Aioanei, Ziarul Lumina)
