,,Nu zidurile fac o școală, ci spiritul ce domnește într-însa.’’ (Ferdinand I )
Cadrele didactice și elevii de la Școala Gimnazială ,,Krystyna Bochenek’’ din localitatea Poiana Micului, județul Suceava, au organizat luni, 9 martie 2026, un eveniment absolut deosebit, intitulat ,,Șezătoarea de altădată — firul care ne leagă”. S-a urmărit readucerea în actualitate a unor străvechi meșteșuguri precum torsul, țesutul, depănatul, împletitul, cusutul, confecționarea mărțișoarelor și drănițitul, alături de profesori și elevi venind părinții, autoritățile locale, precum și doamna Lina Jucan din Mănăstirea Humorului, care se remarcă prin numeroase și consistente activități de promovare a culturii tradiționale. S-au depănat povești, s-au făcut demonstrații la fața locului și s-a învățat că ,,șezătoarea nu era doar o întâlnire de lucru, ci un loc al prieteniei, al bucuriei și al comunității”, după cum bine a punctat doamna Otilia Moroșan, directorul școlii. Interesul manifestat de copii a depășit toate așteptările, acesta fiind principalul câștig al manifestării care s-a dovedit a fi o importantă reușită pentru organizatori. Cu ocazia minunatei șezători s-au prezentat și frumoase momente artistice în cinstea tuturor femeilor: mame, bunici, soții, surori, colege, prietene și iubite. S-au recitat poezii (inclusiv de… Constantin Moldovan!), s-a cântat și s-au prezentat scenete hazlii, toate acestea în aplauzele generoase ale celor prezenți.
A fost o întâlnire memorabilă, un adevărat regal de tradiții, muzică și poezie, cei prezenți fiind, pe rând, participanți și spectatori în egală măsură.
Felicitări colegilor profesori (care au pus mult suflet în organizarea acestei sărbători a spiritului!), felicitări și mulțumiri tuturor celor care au fost prezenți în sală implicându-se direct în spectacolul de cuvinte sau doar aplaudând evoluția celorlalți, felicitări elevilor de la ,,Krystyna Bochenek” pentru că au fost – și de această dată! – la înălțime! Vivat!
SONET PENTRU MAMA
Atunci când te încearcă mari tristeți,
Ajunge să rostești cuvântul ,,Mama”
Că-ți piere, din privire, toată teama
Și poți păși senin prin dimineți.
Oricât de mare-ar fi, în suflet, drama,
Cea care are, parcă, șapte vieți,
La fel ca-n zorii primei tinereți
Îți șterge ochii, -n lacrimi, cu năframa.
Și prinzi puteri atunci când ea se roagă
Să-ți fie ție bine, să răzbești,
Să nu te-atingă relele lumești;
Căci mama e ființa cea mai dragă,
Iar tu te simți un fel de semizeu
Și îți zâmbește, -n gânduri, Dumnezeu!
Constantin MOLDOVAN
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!