Finala perfectă

Cine e Manchester United? Un killer sentimental, capabil să-și deplângă sincer victima. Barcelona? Fata babei cea cuminte și harnică. Aste două echipe se vor întâlni în finala perfectă. Avantajată și de un drum defrișat de sorți, Manchester s-a întrebuințat cât a trebuit, când a trebuit. În schimb, prin câte chinuri a trebuit să treacă Barcelona, câte emoții, câtă baftă chioară! Să nu nimerești un meci întreg ditamai poarta, iar la ultima fază să așezi mingea așa curat precum a făcut-o Iniesta! Doar Kapetanos, cu Urzicenii, a semnat un succes mai nemeritat decât acesta de miercuri seara. Pentru Iniesta, foarte probabil golul carierei. Pe acest băiat îl am de mult la inimă, de când îl întorcea ca pe șnițel pe Bărcăuan într-un meci cu Șahtior. Care Șahtior (dumneavoastră știți deja dacă grupa Barcelonei din Ligă a dat încă o finalistă) a fost singura echipă care nu numai că a bătut echipa catalană – chestiune mai degrabă conjuncturală – dar a avut-o în mână, a controlat-o în meciul din Ucraina. Cam același lucru a reușit și Hiddink, un alt antrenor din categoria celor aplicați, cu antidot pentru orice. În finală va fi însă altceva, Ferguson e de altă factură. Nu anihiliează, preferă să preia și să amplifice calitățile adversarilor. Vom avea, în sfârșit, ocazia de a-i vedea în duel direct pe Ronaldo și pe Messi, adică pe actualul și viitorul, vezi bine, Balon de Aur. Spune ceva și faptul că ambele echipe au dominat fiecare campionatul intern și, aproape sigur, își vor adjudeca titlul de campioane. Este într-adevăr finala ideală, între cele mai bune echipe de pe continent, cu cei mai seducători fotbaliști, iar pentru a o face posibilă au fost trecuți la mențiune alții la fel de silitori, doar mai tocilari. Dreptatea lor se subordonează binelui general.