După meciurile din Liga Campionilor mi-am dat seama de ce, în ultimul timp, s-au programat la concurență meciuri din simpaticele noastre competiții interne. Fiindcă în Europa se va trage un remake după ediția trecută, adică o finală Manchester-Chelsea. Un deja fu, cum ar spune olteanul.
Lăsând gluma la o parte, dacă e să ne luăm după cotele caselor de pariuri, adică unii care câștigă niște bani, mulți, din această îndeletnicire, cele două echipe sus-amintite au devenit favorite la calificare. Foarte ușor înclină balanța spre Chelsea, dar gazdele primesc 5% nu numai de la arbitri ci și de la softurile de predicție. Mașina de goluri care era Barcelona s-a gripat în fața rețelei țesute de Hiddink, iar stilul merită deopotrivă admirat și blamat. Emblematică declarația lui Guardiola, care nu s-a lamentat că adversarul a pus autobaza în poartă. Are și antijocul estetica sa. Mă gândesc că ar fi ciudat, și păcat în același timp, ca și în retur să asistăm la un joc închis, încoronat cu lovituri de departajare. În cealaltă jumătate de tablou, tabela de marcaj n-a mai fost maltratată precum la ultimele întâlniri dintre echipele de top din Anglia. Lipsiți de omul care înscrisese un poker pe Anfield, Arsenal a revenit în rolul de challenger. Cât despre sir Alex, rămâne același insațiabil.
Semifinalele noastre, ca și anul trecut, au fost câștigate de, probabil, cele mai bune echipe din provincie, dacă nu chiar cele mai bune în absolut. Totuși, chiar dacă Dinamo a fost martelată, ochiul de pe slănină este mai focusat decât cel de pe făină. Oricum, patetici șefii „câinilor” care amenințau Timișoara cu ploaie de goluri. Se vede treaba că lăudăroșenia găunoasă a lui Becali prinde bine la emuli! Aud că a fost ales stadionul din Târgu-Jiu ca loc de disputare a finalei. Trofeul va reveni celui care va înscrie la poarta sărutului.
