Final de tur

Desertul etapei ultime l-au constituit meciurile participantelor noastre în cupele europene. Programate nu doar ca ultime întâlniri ale etapei, ci și ale turului, întrucât următoarele două etape din acest an vor fi primele două din retur, aceste trei meciuri por fi comentate și sub forma unor concluzii asupra întregii desfășurări a primei jumătăți a campionatului. Din care ce am priceput? Păi, mai întâi, că polarizarea funcționează în ambele sensuri, cele trei echipe din frunte fiind sensibil egale ca valoare, tot așa cum și cele de la coadă sunt egale între ele ca… nonvaloare. De fapt, coada clasamentului începe la noi cam pe la locurile 6-7, restul fiind o varză sinistră în care mahalagismele și mitocăniile țin loc de discuții și dezbateri tactice, iar tehnica fotbalistică este înlocuită de prestații bănești cu iz cooperatist ale unei găști de patroni al căror scop nu îl constituie performanța sportivă ci menținerea propriei echipe pe orice căi. Inclusiv cea a banului aruncat cu dezinvoltură înspre arbitrii care au renunțat și ei la orice jenă și prestează, parcă tot mai des și tot mai mulți, la limita pușcăriei. Cu toate acestea, pe ansamblu, ierarhia la sfârșitul turului este cea corectă. Și nu e grav că între primele și ultimele e o diferență de valoare îngrozitoare, ci că între vârfurile campionatului nostru și cele din țările alea (știți care!) diferența e cam tot atâta. Dovada ați avut-o când Steaua s-a întâlnit cu Real Madrid și cu Lyon. Și nici n-are cum să scadă, atât timp cât adversarii Stelei, la „intern” sunt, practic inexistenți, așa cum ați putut constata chiar alaltăieri. Dacă ar avea adversari cât de cât, atunci poate și echipele noastre „europene” ar putea constata că: Buga și Rada sunt doar două panarame cu pretenții (complet nejustificate!) de fotbaliști, că Dănciulescu și Ganea sunt expirați și buni de pensionare, că Neșu și Paraschiv pot foarte bine să se apuce de golf sau croșetat fără să li se observe lipsa din teren. Neavând adversari nici alaltăieri, nici în celelalte 16 etape, Steaua, Dinamo și Rapid observă toate astea (și multe altele) numai atunci când au în față chiar fotbaliști. Adică în cupele europene. Adică atunci când e prea târziu.