În perioada 18 decembrie 2019 – 8 ianuarie 2020 vă vom prezenta toți cei 10 laureați ai Galei „Top 10 Suceveni”, ediția a VIII-a, care s-a desfășurat în data de 13 decembrie 2019. Zilnic va fi publicat câte un reportaj, care vă va face cunoștință cu câte unul dintre laureați, aceștia fiind prezentați în ordinea în care au apărut și la Gală.
Povestea lor este cea a unor oameni care și-au împletit destinele cu arta și creația, în căutarea frumuseții formei și culorii și a adevărului istoriei rememorate. Cunoscându-se din anii în care au trudit ca profesori de limba și literatura română în zona Câmpulung Moldovenesc, ei s-au reîntâlnit după absolvirea obligațiilor de catedră și au simțit că au același drum de parcurs, pornind împreună într-o asiduă muncă de creație. De peste 10 ani rezultatul muncii lor, de pictor și cercetător, referindu-ne la Filon Lucău, și de povestitor plin de curaj a dramei românismului din nordul Bucovinei, în cazul soției Alina Andruhovici, este admirat pe meleaguri românești și în mari expoziții din întreaga lume.
Soții Alina Andruhovici și Filon Lucău au simțit de la început o atracție pentru aceleași întrebări, iar apropierea lor le-a arătat o percepție comună cum rar poate fi întâlnită. Alina Andruhovici povestește despre această întâlnire providențială cu Filon Lucău: ”Ne-am întâlnit și de la prima discuție a apărut acel sentiment că noi de la începutul lumii am fost făcuți unul pentru altul. Pentru că gândeam la fel, vorbeam la fel, cu aceeași dragoste de carte, de comorile ascunse care trebuiesc descoperite, față de frumosul care trebuie lăsat și celor care vin. Și toți spuneau, dar voi parcă sunteți veșnic îndrăgostiți. Da, este o dragoste mai presus de ceea ce gândesc unii că este dragoste, este ceva care uneori chiar nu se poate explica, această întâlnire și această comunitate care există între noi”.
Filon Lucău și-a cultivat talentul și abilitatea de a desena de la o vârstă fragedă
Provenind dintr-o familie de cojocar din Fundu Moldovei, Filon Lucău s-a simțit de mic atras de arta decorativă, modelele inspirate create de el la o vârstă fragedă fiind acceptate și cusute de mama sa pe costumul popular al Văii Moldovei. Având acest dar, l-a dezvoltat în anii care au urmat, după cum povestește chiar el: ”Mai târziu această pasiune, această îndreptare s-a diversificat. În liceu am început să fac lozinci, panouri pictate pe tablă sau pe cartoane, iar mai târziu în armată și studenție am lucrat tot felul de materiale ornamentale, care mi-au plăcut foarte mult și le lucram din plăcere.”
În studenție a fost atras întâia oară de tehnica specială a aplicării tușelor în pictura pe sticlă, începând căutările pentru procurarea vopselelor și a pensulelor de trebuință. A pornit singur în munca sa în lungi zile de încercări și greșeli, căutând lumina și detaliul și s-a perfecționat continuu în ultimii 40 de ani. Finețea contururilor și a formelor particularizează pictura profesorului Lucău, alături de dantelăria motivelor de pe altița costumului popular, care încadrează în mod delicat fiecare tablou. ”Am început să fac întâi după niște tablouri, icoane din albume sau după timbre, alegându-mi apoi ca mentor moral evanghelistul Luca, cel care a realizat primele icoane ale Mântuitorului și Maicii Domnului”,povestește autorul. Pe lângă scenele biblice, lucrările sale redau lumii viața și obiceiurile satului bucovinean, de la muncile câmpului la frumoase obiceiuri de Anul Nou sau de Paște. ”Am făcut tablouri despre Focul Viu la stână, despre prepararea cașului și a urdei, am făcut despre efectele Focului Viu și practici de apărare a turmelor de oi. Și obiceiurile de iarnă, și obiceiurile de nuntă, cu întregul scenariu al nunții și alte, și alte munci și activități sau obiceiuri legate de sărbători și anumite manifestări ale comunității locale.”
Munca de cercetător etnograf a dus la realizarea unor lucrări deosebite
Iubitor al vetrei natale, Filon Lucău a consemnat tot ce a considerat valoros în timpul cercetărilor întreprinse pentru realizarea unei monografii a comunei și a unor volume precum ”Păstoritul și folclorul păstoresc în Obcinile Bucovinei” sau ”Șirag de nestemate din vechime adunate”, în care a adunat folclor din Fundu Moldovei.
Implicat în această muncă el ne-a relatat: ”Am fost atras și de folclor, de etnografie, de istoricul zonei. În cercetările sau microcercetările serioase care au fost, am notat, am făcut fișe de informator, am făcut fișe de tot felul clasificate pe domenii, pe teme de păstorit, de obiceiuri de anul nou, de nuntă, de dansuri.” Acestea au fost prezentate apoi în cadrul unor simpozioane, din cadrul celor mai importante centre culturale ale țării.
Drama românilor din nordul Bucovinei, surprinsă în lucrările de memorialistică ale Alinei Andruhovici
Fiindu-i mereu alături, Alina Andruhovici s-a afirmat mai târziu ca om al condeiului. Înzestrată cu un spirit de observație deosebit, fiică a satului Bahrinești din Bucovina de dincolo, ea a avut curajul de a scrie despre suferințele românilor din acel colț de țară, de unde a fost nevoită să se refugieze la o vârstă fragedă. ”Pe mine m-a marcat foarte mult aceasta, de fapt nu a fost plecarea din satul meu natal, Bahrinești. A fost valul istoriei care m-a luat cu el, m-a luat și mi-a dat atâta durere, căci rănile nici acum nu sunt vindecate. Înainte de 1989 aveam dreptul la doi ani să cer pașaportul, pe care nu aveam dreptul să-l țin asupra mea. Mergeam cu atâta dragoste și veneam cu atâta durere. Din tot ce mi-am notat și reamintit în aceste călătorii, din tot ce memoria mea a reținut, am început acum să aștern pe hârtie”, ne-a povestit Alina Andruhovici. După o viață plină de muncă în care a crezut în puterile sale și a reușit inclusiv ridicarea unei biserici din lemn, pe care a transportat-o apoi în Belgia, Alina Andruhovici a avut curajul de a-și dezvolta talentul de povestitor al vremurilor care au fost, în câteva în volume precum ”Zbucium” sau ”Cum poți să uiți?”, iar cele mai recente scrieri, după ce a intrat în posesia unor caiete de memorialistică aparținând tatălui ei, vor apărea în curând în volumul denumit ”Descătușarea Memoriei”.
Ea ne-a relatat: ”În această carte va fi partea cu memoriile tatălui și va fi din ceea ce am cules eu în drumurile mele prin satul în care m-am născut și care nu e mai departe de 50 de metri de Uniunea Europeană. Când s-a stabilit granița a fost tăiată o bucățică din sat, cu pământul care aparținea celor din sat. Închipuiți-vă cum ne uitam noi de la Mușenița când mergeam să lucrăm pământul, să vedem casa în care m-am născut, să vedem pomii care în anul 1940 au dat primul rod.”
Truda zilnică o petrec împreună, consultându-se în munca lor la fiecare pas
O zi din viața soților Lucău-Andruhovici începe la primele ore ale dimineții, când dorința de a realiza nu le dă odihnă, făcându-l pe fiecare să se așeze în colțișorul său pentru a se dedica pentru încă o zi muncii. Într-o discuție purtată cu ambii, ne-au spus: ”Și la scris, și la pictat suntem împreună. Dacă veți răsfoi cărțile noastre, la două din cărțile scrise de Filon eu am făcut prezentarea, în carte, dar nu numai în carte. În deplasările noastre, știți cum este, femeia o țâră mai mult vorbește și atunci el spune: «Hai, vorbește tu!», nu-i așa?
– Așa este, așa s-a întâmplat, că eu sunt mai retras în vorbire și tu ești mai concentrată. Da, adevărat că nu putem unul fără celălalt. Când termin eu o anumită fază sau încep o altă fază la lucrare, vin și mă consult: e bine să fie nuanța asta sau alta? Sigur că își dă părerea și atunci ne uităm, gândim, calculăm cam cum ar trebui să fie bine.”
Soții Alina Andruhovici și Filon Lucău rămân doi oameni dedicați muncii lor, care își lasă amprenta prin tot ceea ce au surprins în opera lor asupra spiritului și istoriei Bucovinei. Artemizia Ignătescu, om de cultură din Câmpulung Moldovenesc, i-a apreciat în câteva cuvinte: ”Mai rar să vezi o asemenea pereche și mai rar să vezi doi oameni care se completează atât de frumos unul pe altul și care sunt atât de dăruiți frumosului, artei, literaturii, dorinței de a scoate la iveală lucruri noi.” Dorința lor este să-i dea creației în continuare locul primordial în existența lor, cea plină de dragoste și de frumos: ”Așa că noi ne planificăm timpul să dăm ceea ce mai avem de dat și avem încă multe. Avem multe de dat în continuare, de asta ne grăbim. E un fel de grabă, nu? Grabă, grabă…”
