Filmul „Borat” și filmele lui Garcea

Pe ăștia de la Vacanța Mare i-am considerat întotdeauna niște tolomaci plecați cu mintea într-o excursie lungă și îndepărtată, de unde au rătăcit drumul de întoarcere. Ei sunt niște tolomaci desăvârșiți, agresivi și foarte gălăgioși. Ceea ce dânșii plămădesc și expun publicului – o serie de glumițe vomitive și netalentate, extrase cu pompa de pe țevile sexuale și scatologice – dau apă generoasă la moară unui registru comic care nu e de nivel zero, ci de un nivel cu mult sub zero. Orice reprezentație de-a lor e o insultă adusă inteligenței, e înghețul cerebral. Pe lumea cealaltă, marii noștri comici Grigore Vasiliu-Birlic, Toma Caragiu și Marin Moraru își smulg părul din cap, poate și din nas.
Dacă un redus ca Mugur Mihăescu e vedetă națională, asta arată cât de jos ne-am dat de-a berbeleacul, din punctul de vedere al gustului pentru spectacol. Interpretul lui Garcea e la fel de garcea și în viața particulară. Acum niște ani, se lăuda într-un interviu că, atunci când depășește viteza legală, agenții de circulație îl opresc. Dar nu pentru a-l amenda, ci pentru a-i cere autografe, mândri că se regăseau în personajul întruchipat de acest „actor”. Slugărnicie în uniformă.
Așa am gândit multă vreme. Până am văzut filmul „Borat”. Față de „Borat”, filmele cu Vacanța Mare sunt niște capodopere. Niște opere intelectuale, niște culmi ale rafinamentului. „Borat” e o „comedie” cu mult mai vomitivă ca producțiile regizate de Mihăescu și de goblizanul ăla de Pietreanu. Toate glumele din film sunt bazate pe comicul de „caca” și de „regulat”. Iar „Borat” e succes mondial de casă, cu un profit de circa 250 de milioane de dolari. Ba a mai și fost nominalizat la niște premii.
Așa încât îmi prezint scuze lui Garcea și compania. Îmi pare rău pentru ei că nu viețuiesc în USA, pentru a se bucura de succesul pe care-l merită. Iar în ce-i privește pe cei ca mine, n-au decât să se refugieze în brațele demodaților Mark Twain, Caragiale și Tudor Arghezi.
Asta merităm!