Apă la moara lui Pițurcă, așa se pot interpreta aceste scoruri din Liga Campionilor. “Păi faceți nuntă la scorul ăsta pe care mi l-ați reproșat mie la Euro și pe care sigur o să mi-l imputați și la Constanța?!” Trebuie să intrăm în intimitatea cifrelor pentru a realiza că există și o artă a lui 0-0. De la nici o ocazie și nici un șut pe poartă în meciul cu Franța, vedem că Steaua a avut o mână dolofană de ocazii, în timp ce Clujul era cât pe ce să ia tot caimacul. Dar pentru asta ar fi trebuit să fie ziua cuiva. Nu vreo aniversare, ci zi de grație, așa cum a avut Culio la Roma. Mă gândeam la Kone, dar nici Trică n-ar fi fost rău, trebuia doar să nu bărbierească două voleuri sau să bărbierească bara pe partea opusă.
Ce urmează? O lună în care ne vom exersa franceza. Mai întâi tricolorii noștri cu ai lor, apoi dublele cu Bordeaux și Lyon. Scoțând deocamdată din ecuație naționalele, mărturisesc că nu văd prea bine cluburile noastre. Nu o spun cu satisfacția aceea a nihilistului, ci doar neatins de festivism. Bordeaux nu este o echipă de zero puncte în Ligă și dacă nu-și face acum punctele, nu prea mai are de unde. E și o chestiune de statistică, dacă vreți. Ideal ar fi să împartă frățește cu CFR cele 6 puncte (și banii aferenți), dar tare mi-e teamă de imperialiștii ăștia franțuji. Cât despre Lyon, abia ce a ciugulit de-un aperitiv și acum, când privește la Steaua, o vede pui la rotisor, ca în desenele animate clasice.
Puteam vorbi deja în proporție de peste 90% de o calificare cu contribuție românească, dacă Șahtior menținea scorul încă vreo câteva minute cu Barcelona. Lucescu, “campion mondial până în minutul 85”, a fost egalat la o cârdășie între lipsa de fair play a catalanilor (nici o etapă fără nesimțire la nivel înalt, vezi și episodul Benzema, din meciul cu Fiorentina) și infantilitatea propriului portar. Bijuteria lui Messi de la golul secund din min 94 (!) n-a făcut decât să desăvârșească dezastrul. Și pentru Șahtior, ca și pentru noi, urmează duble cu calificarea pe masă. Să avem poftă!
