Nu cred că sunt un bolnav de scenarită. Nu cred că totul se petrece în lume datorită unor scenarii oculte, făcute de organizații secrete. Or fi unele întâmplări care au scenariile lor, dar, în mod statistic, nu cred că sunt într-o proporție îngrijorătoare. Așa că, din această perspectivă, nu cred că finala Vadim –Iliescu, în care am fost chemați, ca oameni lucizi, să salvăm democrația, a fost rezultatul unui scenariu. Sunt convins că greșeala i-a aparținut lui Emil Constantinescu și ambiției sale de a face el cărțile politice, chiar și după ce s-a retras „scârbit” din politică și învins de securitate. Dacă nu îl introducea în jos pe Mugur Isărescu, voturile românilor ar fi arătat altfel. Și România, cred, ar fi arătat altfel. Așa, am ieșit, cu mic, cu mare, cu Doina Cornea, cu Ana Blandiana, să-l votăm pe Ion Iliescu pentru a scăpa România de dictatura lui Vadim! Asta după ce partidul lui Ion Iliescu fusese aliat cu PRM-ul, dacă mai țineți minte, de la patrulaterul roșu încoace.
Nu știu de ce lucrurile încep să semene, acum, cu ceea ce s-a întâmplat atunci. Geoană lipește PSD-ul de barca lui Vadim. Colaborează, vor fi parteneri de opoziție, s-au regăsit. Au și scopuri comune: luptă împotriva CNSAS, împotriva legii lustrației și împotriva condamnării comunismului. De fapt, împotriva unei Românii eliberate de trecut. Dar asta nu-i împiedică, dacă se repetă scenariul (despre care, am zis eu, nu cred că a fost scenariu!) și se va ajunge în finala pentru prezidențiale Geoană-Vadim. Nu e chiar așa de fantezistă, pe cît e de sumbră această viziune. Actuala putere ar putea să trimită în luptă vreo trei (dacă nu patru) prezidențiabili care, împărțindu-și voturile, să-i propulseze pe, să zicem, Geoană și Vadim de pe primele locuri exact în turul doi.
Dar acum mai există un element. Și, dacă ați fost atenți la vânzoleala politică a ultimelor zile, veți fi de acord că elementul surpriză e Becali. Despre care s-a afirmat, în temeiul unor sondaje (valabile, până la proba contrarie), că ar fi fruntaș în topul încrederii populare. Cum ar veni, Becali joacă, pe lângă Băsescu, rolul lui Vadim. Așa că nu ar fi exclus să ajungem să asistăm la o finală Băsescu-Becali. Asta dacă opoziția nu reușește să urce în sondaje și își împarte voturile între candidatul PSD și cel al PRM. Ca să nu mai vorbesc de niște eventuale procente pe care le-ar putea lua bătăiosul Cosmin Gușă, ieșit la antrenament pentru un mandat ulterior. Atunci am fi chemați să-l votăm pe Băsescu pentru a salva democrația. Să-l oprim pe Becali să ajungă la conducerea țării și să transforme totul într-o dictatură incultă.
Dar dacă, printr-un te miri ce capriciu al istoriei la următoarele alegeri, în turul doi, vom fi chemați de Becali ca să-l votăm pe el și să scăpăm țara de Vadim? Sau, invers, să ne cheme Vadim ca să salvăm democrația și să eliminăm, prin vot, pericolul Becali?
