Fiecare casă trebuie să aibă un sfânt ocrotitor

Cinstirea sfinților în Biserica Ortodoxă are o dimensiune vie, în sensul în care sfinții nu sunt cinstiți doar la nivel declarativ, la nivelul mărturisirii de credință, ci această cinstire se materializează în ținerea sărbătorilor lor prin participarea la toate slujbele săvârșite în biserici în aceste zile, în participarea la slujbele închinate lor (Acatiste sau Paraclise), în închinarea la sfintele lor moaște, în cadrul pelerinajelor la locurile unde acestea sunt păstrate și în strădania credincioșilor de a urma pilda vieții lor.
Această cinstire deosebită a sfinților în Biserică se întemeiază pe credința noastră că sfinții ne ajută, că ei mijlocesc înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele noastre și că răspund la rugăciunile pe care noi le îndreptăm către ei.
Un alt mijloc de exprimare a cinstirii pe care noi o aducem sfinților este și așezarea lor ca ocrotitori ai caselor noastre. Așa cum bisericile noastre au un sfânt ocrotitor ca hram al lor și al întregii comunități, tot astfel și casele creștinilor trebuie să aibă un sfânt ocrotitor. Sfântul ocrotitor al casei are astfel rolul de a păzi pe toți cei care locuiesc în casa respectivă și toate cele din cuprinsul ei. Tocmai de aceea, credincioșii au icoana sfântului ocrotitor al casei așezată la loc de mare cinste, această icoană fiind una de dimensiuni mai mari, de regulă pictată, având așezată înaintea ei o candelă care arde în permanență. Conștiința celor care au un sfânt ocrotitor al casei este aceea că sfântul le păzește casa, ferindu-i de toate relele, chiar și de hoți. Aceasta, mai ales atunci când cei care locuiesc aici nu sunt acasă, știind că în casa lor este prezent sfântul ocrotitor, ferind-o de orice rău.
Sfinții ocrotitori ai caselor creștinilor sunt cinstiți în chip deosebit, mai ales în ziua prăznuirii lor, aceasta devenind ziua hramului casei. În acest sens, creștinii participă la Sfânta Liturghie, de regulă spovedindu-se în prealabil și primind Sfânta Împărtășanie, aducând prinoase care vor fi binecuvântate îndată după Sfânta Liturghie și apoi împărțite tuturor celor din biserică întru cinstirea sfântului. În ziua sărbătorii, în casa unde sfântul prăznuit este ocrotitor, se face mare praznic, putând fi invitați la masă preotul, cântărețul, rudele apropiate, vecinii și, de asemenea, cei săraci și neajutorați. În această zi se poate face și slujba sfeștaniei în casă.
Acolo unde sunt case de creștini care nu au un sfânt ocrotitor, preotul trebuie să-i îndemne pe aceștia să-și aleagă un sfânt la care au mai mare evlavie, punându-l ca păzitor al casei lor. Prilejurile în care preotul îi poate îndemna pe creștini înspre aceasta ar fi: la scaunul Spovedaniei, cu prilejul vizitelor pastorale sau atunci când este chemat să săvârșească slujba sfințirii unei case care nu are sfânt ocrotitor.
Sfinții ocrotitori ai caselor creștinilor nu vor rămâne niciodată datori față de cei care le cer mijlocirea sau ajutorul, revărsând bogăția darurilor lor asupra acestora și ajutându-i spre tot lucrul bun și mântuirea sufletelor lor. (pr. lect. dr. Lucian FARCAȘIU)