Fiducia este o nouă instituție introdusă de Cod civil care intră în vigoare la 1 octombrie, aceasta fiind operațiunea juridică prin care se transferă drepturi patrimoniale.
Potrivit articolului 773 din noul Cod civil al României, fiducia este operațiunea juridică prin care unul sau mai mulți constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanță, garanții ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drpturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulți fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari.
Aveste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi și obligații din patrimoniile fiduciarilor.
Fiducia este stabilită expres prin lege sau prin contract încheiat în formă autentică. Ea trebuie să fie expresă.
La încetarea contractului, masa patrimonială se transferă la beneficiari sau, în lipsa acestuia, la constituitor. Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului.
Părțile contractului de fiducie sunt: constituitor – poate fi orice persoană fizică sau juridică; fiduciar – numai instituțiile de credit, societățile de investiții și de administrare a investițiilor, societățile de servicii de investiții financiare, societățile de asigurare și de reasigurare, notarii publici, avocații; beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terță persoană.
Concret, în privința fiduciarului, legiuitorul a impus limitări cu privire la calitatea de fiduciar, cu scopul de a a evita operațiunile de spălare de bani și evaziunea fiscală. Limitarea sferei persoanelor care pot avea calitatea de fiduciar la anumite categorii de persoane diminuează acest risc, întrucât persoanele menționate în text sunt supuse unui control riguros din partea unor autorități specializate, cum sunt de exemplu Banca Națională, CNVM și CSA.
Contractul de fiducie, sub sancțiunea nulității, trebuie să cuprindă: drepturile reale, drepturile de creanță, garanțiile și orice alte drepturi patrimoniale transferate; durata transferului, care nu poate depăși 33 de ani începând de la data încheierii sale; identitatea constituitorului sau a constituitorilor; identitatea fiduciarului sau a fiduciarilor; identitatea beneficiarului sau a beneficiarilor ori cel puțin regulile care permit determinarea acestora; scopul fiduciei și întinderea puterilor de administrare și de dispoziție ale fiduciarului/fiduciarilor; condițiile în care fiduciarul dă socoteală constitutorului cu privire la îndeplinirea obligațiilor sale; intervalele de timp la care fiduciarul dă socoteală beneficiarului și reprezentantului constituitorului.
Sub sancțiunea nulității absolute, contractul de fiducie și modificările sale trebuie să fie înregistrate, la cererea fiduciarului, în termen de o lună, de la data încheierii, la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciar bugetului general consolidat al statului.
Când masa patrimonială fiduciară cuprinde drepturi reale imobiliare, acestea sunt înregistrate, sub aceeași sancțiune, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale competent pentru administrarea sumelor datorate bugetelor ale unităților administrativ-teritoriale în raza căroa se află imobilul.
Fiducia este opozabilă terților de la data menționării în Arhiva Electronică de Granții Reale Mobiliare.
Înscrierea drepturilor reale imobiliare, inclusiv a garanțiilor imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se face în cartea funciară, pentru fiecare drept în parte.
Dacă pentru transmiterea unor drepturi este necesară îndeplinirea unor cerințe speciale de formă, se va încheia un act separat cu respectarea cerințelor legale.
Pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare a masei patrimoniale fiduciare, fiduciarul răspunde numai cu celelalte drepturi cuprinse în patrimoniul său.
