„Un sărut e ca orice sărut, dar îndrăgostiții nu se satură niciodată de el.” (Fidel Castro).
Despre persecuția homosexualilor în Cuba: ”E o mare nedreptate! Dacă cineva este responsabil pentru asta, acela sunt eu.” (Într-un interviu din 2010, acordat ziarului mexican La Jornada, el a afirmat că nu are prejudecăți împotriva homosexualilor).
Revoluția cubaneză în cifre. Începutul revoluției: sfârșitul anilor 1950. Invazia Havanei și Santiago de Cuba de către armata rebelă: 1959. Au urmat: implementarea sistemului socialist, introducerea educației și a asistenței medicale gratuite pentru toți.
Iubirile infidelului Fidel. Care este diferența dintre cei doi frați? Raúl Castro, născut în 1931, s-a căsătorit cu luptătoarea de gherilă Vilma Espín în 1959. În 1960, ea a fondat și a condus Uniunea Femeilor Cubaneze, o componentă cheie a regimului socialist. Cuplul a avut patru copii și a rămas împreună până la moartea Vilmei, în 2007. Fidel, cu cinci ani mai mare decât el, a avut numeroase aventuri și a fost tatăl unui număr nedeterminat de copii: pe lângă cei opt mai mult sau mai puțin recunoscuți oficial, există o multitudine de presupuse paternități.
Fidel Castro, însă, și-a început căsătoria printr-o ceremonie religioasă, așa cum se cuvenea unui fiu al unei familii bogate, educat de iezuiți. Aceasta se întâmpla în 1948, iar soția sa, Mirta Díaz-Balart, la fel ca el, provenea dintr-o familie bogată din estul insulei. Luna de miere în Statele Unite l-a uimit pe viitorul avocat (mai avea un an până să-și termine studiile). Nașterea fiului lor, Fidel, în 1949, a cimentat uniunea lor. În august 1951, Castro era garda de corp a politicianului populist Eduardo Chibás, ale cărui idei le împărtășea. Incapabil să dovedească acuzațiile de corupție pe care le adusese unui ministru, Chibás a părăsit scena într-o izbucnire de orgoliu: s-a sinucis prin împușcare, în direct la radio. La spital, în timp ce îl însoțea pe muribund, Fidel Castro a întâlnit-o pe soția unui chirurg (Dr. Fernandez) și s-a îndrăgostit de ea: „Naty” (Natalia) Revuelta a devenit amanta lui. Ea avea să-i dea o fiică, Alina. În 1953, frații Castro au lansat un asalt asupra unei cazărmi militare, sperând că acest lucru va declanșa o revoltă împotriva lui Batista (care preluase și el puterea printr-o lovitură de stat). Operațiunea a fost un fiasco sângeros. Închis, Fidel le-a scris scrisori de dragoste atât soției sale, cât și amantei. Apoi, într-o zi, un gardian rău intenționat a schimbat plicurile: mesajul către Alina a ajuns la Mirta și invers. Umilită, soția legală a depus cererea de divorț și a fugit în Spania. După exilul său în Mexic, când revoluția a triumfat, Fidel Castro și-a reluat relația cu Naty Revuelta, încă căsătorită, dar nu pentru mult timp: Fernández a părăsit țara, incapabil să se opună unei astfel de rivale. În anii 1960 și 1970, Líder Máximo a avut o lungă serie de aventuri, inclusiv cu artiste în vogă. O franțuzoaică își povestește întâlnirea cu „Comandantul” într-o carte. Evelyne Pisier a călătorit în Cuba cu o delegație de studenți comuniști, inclusiv Bernard Kouchner, în 1964. Fidel a căzut pradă farmecelor ei, iar aventura lor a durat câteva luni. La întoarcerea la Paris, Evelyne s-a căsătorit cu Kouchner. Cea mai extravagantă poveste este relatată în memoriile germanei Marita Lorenz: recrutată de CIA, a fost însărcinată să-l otrăvească pe lider cu pastile. Dar Fidel a simțit înșelăciunea și ea i-a mărturisit totul. Omul cel puternic al Cubei a avut și o lungă relație cu Celia Sánchez, o eroină a mișcării de gherilă. Ea a murit de cancer în 1980, anul în care Castro s-a căsătorit pentru a doua oară. Aleasa a fost Dalia Soto del Valle, o învățătoare pe care a cunoscut-o în timpul campaniei de alfabetizare din 1960. Cuplul a avut cinci fii, toți cu nume care începeau cu litera „A”. Recent, Juanita Castro, sora lui Fidel și a lui Raúl, exilați în Florida, a dezvăluit într-o carte existența unei alte fiice a „Comandantului”: Francisca, născută în 1952. Alte paternități sunt atribuite liderului cu barbă, iar numărătoarea nu este, fără îndoială, încă completă. De la plecarea sa de la putere, Fidel locuise cu Dalia Soto, o „bunică” cu părul lung și cărunt.
La început SUA a recunoscut noul guvern cubanez. Castro a devenit prim-ministru în februarie 1959, dar curând relațiile cu America s-au deteriorat, după ce guvernul a început să exproprieze proprietățile deținute de concerne americane (în mare parte United Fruit). În februarie 1960, Castro a semnat un acord pentru a cumpăra petrol din URSS. Când rafinăriile deținute de Statele Unite au refuzat să proceseze petrolul, au fost expropriate, iar SUA au rupt relațiile cu Cuba. Pe 16 aprilie 1961, Castro și-a descris revoluția ca fiind una socialistă, iar pe 17 aprilie a avut loc Invazia americană din Golful Porcilor, care a fost înfrântă de armata cubaneză.
Criza rachetelor. Pe 19 februarie 2008, Fidel Castro a declarat oficial că renunță la putere. În august 2006, în urma unei intervenții chirurgicale, cedase deja, cu titlu interimar, atribuțiile sale fratelui său, Raul. A murit la 25 noiembrie 2016, la vârsta de 90 de ani. În a doua jumătate a anilor 80, raționalizarea și penuria de alimente au devenit o problemă deosebit de sensibilă, generate inclusiv de reducerea sprijinului generos acordat, timp de decenii, ”fratelui comunist” din coasta SUA. Prin urmare, importurile au fost reduse, iar toate resursele au fost canalizate către exporturi – rezultatul fiind că unele bunuri devin mai rare și mai scumpe pentru cubanezi. „Glumele publice sunt, în această situație, o modalitate de a atenua nemulțumirile populației”, a comentat un observator străin la Havana. În 1986, Fidel Castro însuși și-a îndemnat compatrioții și jurnaliștii să practice autocritica, pentru a crește eficiența și productivitatea. Cu toate acestea, realizările fundamentale ale revoluției, cum ar fi securitatea socială, educația și asistența medicală, au rămas subiecte tabu pentru caricaturiști și umoriști. În schimb, SUA erau caricaturizate aproape zilnic în cuvinte și imagini, ca un vecin imperialist agresiv: președintele Ronald Reagan, în rolul unui magician, scoate rachete în loc de porumbei din pălărie; șarpele din paradis poartă o pălărie capitalistă americană și îi ispitește pe Adam și Eva cu rachete mici în loc de faimosul măr; Fondul Monetar Internațional din Washington era înfățișat ca un vampir însetat de sânge, care ține în ghearele sale un șomer sărac etc. Deși numărul cuceririlor lui Castro este necunoscut, se știe că Dalia a fost ultima sa iubire.
Citate. „Johnson este un bandit mediocru, în timp ce Kennedy a fost un bandit inteligent.” (Fidel Castro, 1965)
Umor. Cum se numește infidelitatea lui Castro față de partenera lui? In-Fidel Castro. ⃰ Fidel Castro și Hugh Hefner, patronul Playboy, se întâlnesc, în viața de apoi, la bar, unde servește Serge Gainsbourg. Din difuzoare se aude, desigur, melodia evreului francez, Je tʼaime, moi non plus”. „Ei bine, dragilor, ca de obicei? Cuba Libre, rom cu Coca-Cola?”. Fidel confirmă din cap, în timp ce Hugh spune: ”Serge, te rog, fărâmițează două doze de Viagra în paharul meu, mă întâlnesc cu Whitney Houston mai târziu, și arată groaznic fără machiaj. Și schimbă melodia asta, că mă deprimă!” ⃰ Dumnezeu din ceruri e furios, înjură ca un marinar și țipă: „Toată legenda noastră e distrusă. Aduceți-mi-l chiar acum pe Petru, paznicul porții, ca să-l bat cu cheia lui. De îndată ce i-a lăsat să intre aici pe Fidel Castro și pe Hugh Hefner, acest crescător de iepuroaice, Maria nu mai este virgină.” ⃰ „În această dimineață, dictatorul cubanez Fidel Castro a anunțat că se retrage, punând capăt la cinci decenii de domnie. Dar cea mai mare surpriză a fost când Castro a anunțat că se retrage la Miami.” (Conn O’Brien) ⃰ Pancarte la Grădina Zoologică din Havana: Înainte de 1960: „Vă rugăm să nu hrăniți animalele.” Între 1960 și 1989: „Vă rugăm să nu luați mâncare de la animale.” După 1990: „Vă rugăm să nu mâncați animalele.”
