De fiecare dată în ultimii aproape 20 de ani când presa a făcut dezvăluiri despre toate porcăriile din fotbalul românesc, lucruri evidente pentru orice om relativ normal. Adică dotat cu măcar două din cele 5 simțuri (văzul și auzul), singurii care păreau să nu le aibă erau tocmai cei care ar fi trebuit să aibă în stare de veghe permanentă: domnii de la Federația Română de Fotbal. Sau banda constituită acolo, depinde din care parte privești lucrurile.
Orice blat ordinar, marea majoritate fiind și televizată, deci petrecute în văzul milioanelor de privitori, era calificat de federali ca fiind ori „imaginație bolnavă” a presei, ori tentativă de destabilizare a „organismului federal” sau chiar a „fotbalului românesc” în general. Orice tâlhărie comisă cu fluierul între buze și cu stegulețul în mână era în cel mai rău caz „greșeală omenească”, „zi proastă” sau „presiunea tribunei” și alte câteva chestii standardizate.
În acest timp, federalii înșiși se ocupau cu deturnări masive de fonduri (alocate de UEFA pentru centrele de copii și juniori) pentru a-și construi ditamai Căsoaia Fotbalului, cu plata trepădușilor din „structuri” din banii cuveniți fotbaliștilor de la Națională pentru diversele calificări, cu pripășirea tot acolo a neamurilor (proaste) care, dacă tot n-aveau treabă, își umpleau timpul ba cu consum pe nas, ba chiar și cu câte un trafic mic… că doar n-or fi fost mai proști ca fata lu’ Șefu’, aia neprinsa niciodată dar, mai exact, aia necondamnată, că de prins au mai prins-o.
„Nevinovați” în permanență, această mână de (ptiu!, era să scriu „oameni”) golani n-a văzut și n-a auzit nimic, niciodată. De la traficul de puncte, de titluri de campioană, de locuri în Divizia A și până la cel de droguri, nimeni n-a văzut nimic. În momentul în care DNA a trecut la arestări, vreo doi, trei din bandă și-au repornit simțurile, ba și memoria. Astfel încât, prin contaminare, s-ar putea ca și ceilalți să înceapă să-și amintească de câte unele. Nașu’ băga mâna-n foc pentru toți arbitrii. Lupescu se jura că n-a cunoscut om mai cinstit decât Prulea, pardon, Prunea. S-ar putea ca acum, când Prulea a-nceput să „dea pe goarnă” nume, să descoperim că fetele mari din Federație sunt, de fapt, niște curve de centură.
