Fete trecând Prutul în pielea goală

Când eram student, aveam și câțiva colegi din Basarabia. Nu se prea omorau cu învățătura. Distracțiile îi atrăgeau în mult mai mare măsură.
Din grupul lor, se distingea o fată frumoasă. Care făcea sex pe parale. Avea bursă de la statul nostru, dar nu se sătura cu ea. Cine îi erau clienții? Oameni politici, oameni de afaceri, angajați ai marilor companii internaționale… Inși a căror virilitate este legată cu o sfoară de potența portofelului. Se umple portofelul, se scoală și jucăria.
Cum am aflat ocupația colegei mele? Mă aflam într-o cafenea, la masă cu un tip care face parte din consiliul municipal. La un moment dat, s-a uitat lunguieț în local și mi-a spus:
– O vezi pe tipa blondă de la masa din colț? Costă 200 de lei. Cam mult, dar e profesionistă. Și nici nu stă cu ochii pe ceas. Adică poți beneficia de ea și mai mult de o oră, preț de mai multe numere, dacă te ține jucăria. Sunt băieți care o închiriază cu noaptea, la chefuri.
Era faină colega mea. Cam proastă și de suprafață în tot ceea ce întreprindea, dar profunzimile nu se mai poartă azi, fiindcă sunt de modă veche. Ea prefera să miște de câteva ori din fundu-i bombat artistic și din buzele-i umede și să se umple de bani.
Nu trebuie să ne revolte treaba asta, că doar nu suntem încuiați ca majoritatea popilor ortodocși. Tentațiile sunt mari, mai ales pentru fetele care au venit la noi trecând Prutul în pielea goală, să nu-și ude hainele.
Mai aveam și alte colege care-și vindeau curul, dar ele o făceau virtual. Nu pășiseră direct pe calea sexului, ci optaseră pentru videochat. Numai că acolo nu-i așa simplu: se cere să știi bine o limbă străină în care trebuie să legi conversații cu diverși domni obsedați, mai e necesară și puțină cultură generală… Transpirație de alt fel.
De unde era colega mea? Din Pișinău. Acesta e numele corect al orașului. Deși noi, moldovenii, avem tendința să spunem „chicioare”, în loc de „picioare”, și „chietroi”, în loc de „pietroi”.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.