Mii de turiști au fost în județul Suceava în perioada 15 iulie – 15 august. De fapt nu mii, ci zeci de mii, după cum a spus președintele PD-L al Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, inițiatorul programului „Pelerin în Bucovina”. Iar turiștii nu doar s-au plimbat cu bicicletele, ca pelerinul Niculai Barbă, și au străbătut drumurile forestiere pe jos, ca pelerinul Petrea Dulgheru. Și nu doar au căzut în genunchi prin curtea Mănăstirii Putna, ca pelerinii pelerini, de Sfânta Maria. Și nici nu doar s-au minunat de frumusețea picturii de la Mănăstirea Voroneț. Turiștii s-au și cazat în pensiunile din județ, iar cei care n-au mai găsit locuri au apelat la ospitalitatea gospodarilor, care i-au culcat în „casa cea mare”, pe patul pe care, de obicei, stă cuminte, în fund, o păpușă gătită mireasă. Turiștii nu au plătit numai cazarea, ci și masa, că doar n-au venit toți cu ouă fierte de-acasă și cu conserve cumpărate de la hipermarketuri. Ceea ce-i foarte bine pentru economia județului Suceava.
Încurajat de realizările Consiliului Județean Suceava pe partea turistică, am luat drumul Stupcăi. Dar nu prin pădure, ca pelerinul Dulgheru, ci pe drumul care, teoretic, ar fi trebuit să fie foarte bun. Spun asta pentru că, în perioada 3-9 iunie, Consiliul Județean a organizat cu mare tam-tam, prima ediție a Festivalului European al Artelor „Ciprian Porumbescu”. Însă, cârpeala făcută înainte de manifestare s-a stricat. Drumul prost care șerpuiește de la DN 17 până la intrarea în Stupca continuă cu un drum prost prin comuna în care cu siguranță oamenii se îndeletnicesc cu crescutul cailor și al vacilor. Altfel pe drum nu s-ar fi instalat confortabil un pat de bălegar. Până la Muzeul „Ciprian Porumbescu” te conduc niște case care stau într-o rână. Iar cele mai zdravene stau la soare, în speranța că acesta le va împrumuta un pic din strălucirea sa. Muzeul te întâmpină cu o figură tristă. Tristă clădirea, trist și difuzorul cocoțat în vârful acesteia. Și cum să nu fie posomorât dacă la vârsta lui, vreo 60 de ani, este pus și-acum să stea afară, indiferent de vreme, și să le cânte turiștilor „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Iar el, săracul, neavând încotro, cântă. De fapt, mai mult gâjâie. Muzeul înseamnă niște fotografii îngălbenite de vreme, câteva tablouri realizate de artiști cu nume prea mici în comparație cu numele lui Ciprian Porumbescu, două partituri, un pian, o baghetă și o husă de vioară. Plus câteva vederi din vremea când eu eram pionier și un CD editat de „Electrecord”. Muzeul „Ciprian Porumbescu” înseamnă sărăcie. O sărăcie de idei în primul rând. Situația este oarecum salvată de muzeografă. O tânără cu un corp frumos și cu o privire vie, care știe ce are de spus și care se comportă atent cu vizitatorii.
Turismul în județul Suceava nu ar trebui să însemne doar o mănăstire, o cameră de pensiune termopanată, un păstrăv afumat și o afinată. Și nici un drum cârpit la repezeală și un festival care să umple agenda realizărilor Consiliului Județean. Dar, pentru oficialități, județul turistic Suceava arată cu totul altfel. Asta pentru că oficialitățile sunt ocupate cu făcutul programelor și cu inaugurarea manifestărilor. De aceea, nu mai au timp să vadă lucrurile prin ochii unui simplu om. Unul care merge pe drumul care duce într-o localitate unde nu este nici un fel de festival și unde nu-l așteaptă primari cu tricolorul pe piept, elevi îmbrăcați în costume populare, soboare de preoți și clădiri proaspăt văruite.
