A reînceput, așadar.
A reînceput FNCR (Festivalul Național al Chiciului Religios) ținut anual la Iași, în luna octombrie. A reînceput dezlănțuirea stradală a micilor și cîrnaților cu muștar și usturoi, a reînceput comerțul sfînt cu oi transformate-n pastramă, căciuli și cojoace; s-au reînnodat concertele de muzică populară și rock, specifice oricărei sărbători creștine.
Reapar faimoasele cozi la închinat unde, cu semnul crucii încleștat în mîna dreaptă, credincioșii îi pretind Sfintei Paraschiva rația de minuni minimă pe economie.
*
A reînceput, așadar.
Mușchii atrofiați ai milei se reîntrec în proba ortodoxă de ”aruncare cu sarmaua”; artificii frumos decontate își desfășoară cozile de păun pe cerul milostiv, băgînd păsăretul în spărieți; agheazmă-bere-vodcă se înfrățesc în spectaculoase tridente ale gîtului uscat; Catedrala Mitropolitană își tartinează interiorul cu mirosuri familiare căminelor de nefamiliști.
*
A reînceput, așadar.
Și, după cîteva zile sufocante, FNCR va resfîrși – în buna tradiție bisericească – printr-o recepție închinată sărbătoritei Paraschiva (Pachița, pentru intimi). O recepție cu fructe de mare, sarmale, caracatițe, sarmale, whisky, brînză franțuzească, sarmale și alte mîncăruri specifice românești.
*
În anii precedenți, FNCR a avut parte de vreme vitregă. Ploaia a spumegat, stingînd revoltată cărbunii prostului gust, sabotînd generozitatea sarmalieră, modalitate evazionistă de stingere a datoriilor sufletești către Divinitate.
S-a întîmplat chiar ca, de Sfînta Paraschiva, să fie chiciură. Chici-ură, adică ură pentru chici.
