Reprezentanții unuia dintre cele mai mici neamuri din lume, huțulii, oameni ai munților și pădurilor, creatori de artă și călăreți pricepuți, s-au adunat ieri la Herghelia Lucina, țara calului huțul, pentru a păstra vii tradițiile și istoria lor, prin vorbă, cântec și joc.
Dealurile Lucinei, acest tărâm de basm, care încântă ochii și sufletul oricărui om care ajunge acolo, s-au umplut de oameni, o forfotă continuă, dar deloc gălăgioasă, bunul-simț al oamenilor de aici și respectul pentru natură făcându-se simțite.
Două trăsuri, purtate cu viteză pe coastele muntoase ale Lucinei, de cai huțuli, au adus invitații de seamă ai acestui festival, în vreme ce huțuli, călare pe cai huțuli, le deschideau calea, către zona în care s-au adunat peste 1.500 de localnici și turiști.
Primul care a luat cuvântul a fost primarul din Moldova Sulița, Petru Jecalo, care le-a vorbit oamenilor despre originile huțulilor, ale calului huțul, dar și despre istoricul Hergheliei Lucina.
“În anul 1856 s-a înființat herghelia de cai huțuli de la Lucina, sub comanda cavalerului colonel Martin Von Hermman, infanterist, această rasă fiind apreciată de armata austriacă datorită abilităților excepționale de a se strecura pe potecile de munte, pe marginea prăpăstiilor, dar și datorită faptului că putea duce o încărcătură impresionantă pe samar, nefiind pretențioasă la condițiile de hrănire, prezentând o rezistență și un grad de adaptabilitate excepționale”, a explicat Petru Jecalo, dând citire istoricului Hergheliei Lucina.
Un vechi obicei huțul
Directorul tehnic al Direcției Silvice Suceava, Valerian Solovăstru, care a fost prezent la toate edițiile Festivalului Huțulilor, a remarcat cum acest festival a crescut, de la un an la altul, atrăgând din ce în ce mai multă lume.
“În urmă cu trei săptămâni, aici a avut loc adunarea generală a crescătorilor de cai huțuli din Europa, oameni îndrăgostiți de calul huțul, care, după ce au fost aici, s-au îndrăgostit de toți huțulii. Avem o zonă minunată, cu oameni minunați și o resursă genetică valoroasă – calul huțul, pentru care suntem invidiați de toată Europa și nu putem să fim decât mândri”, a spus Solovăstru.
Prezent la manifestare, deputatul Dumitru Pardău a remarcat faptul că “este un mare câștig că serbarea câmpenească a fost unită cu activitatea Hergheliei Lucina”, ca mijloc de promovare a valorilor de aici, în vreme ce reprezentantul Uniunii Ucrainenilor din România, Ioan Bodnar, a amintit de un vechi obicei huțul: “Dumnezeu v-a ocrotit și vă va ocroti pentru că știu că huțulii sunt un popor credincios. Pe vremuri, când un huțul tăia copacul, mai întâi îngenunchea în fața lui și spunea o rugăciune. Mențineți verticalitatea și armonia după care trăiți în mijlocul naturii, îmbrățișați liniștea acestor munți în familiile dumneavoastră, pentru a o transmite generațiilor viitoare”.
Caii huțuli, mândria populației huțule
Întreaga suflare adunată acolo a putut admira apoi unele dintre cele mai valoroase exemplare de cai huțuli, din liniile Oușor, Goral, Hrobby, Pietrosu și Prislop.
Micuți dar puternici, lucind în soare, indiferent că erau negri ca sufletul nopții sau de culoarea cafelei, frumoșii armăsari pepinieri și iepe mamă din rasa huțulă au defilat sub privirile admirative ale publicului, care a avut liber nu doar să-i viziteze la grajduri, ci și la călărie. De altfel, huțulii sunt considerați a fi “creatorii” rasei de cai care le poartă numele, aceștia fiindu-le nu doar de mare ajutor în muncile prestate, ci și un însoțitor credincios.
Cum tradițiile huțulilor au și o bogată componentă muzicală, pe scena festivalului s-au perindat numeroase talente locale, atât adulți cât și copii, care deja au devenit moștenitori și păstrători ai tradițiilor huțule, muzica lor răsunând peste munți, dealuri și văi.
