La Câmpulung Moldovenesc a început sâmbătă, 8 octombrie, prima ediție a Festivalului ”Drumul Lemnului”, parte a proiectului amplu „Drumul Lemnului”, inițiat în parteneriat de CJ Suceava și Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc și finanțat în cadrul Programului Operațional (POR) 2007-2013, operațiunea „Dezvoltarea și consolidarea turismului intern prin sprijinirea promovării produselor specifice și a activităților de marketing specifice”.
Obiectivul proiectului îl reprezintă dezvoltarea turismului și mărirea vizibilității județului ca destinație turistică, prin promovarea civilizației lemnului în Bucovina. Proiectul include mai multe localități, turiștii care vor parcurge „Drumul Lemnului” urmând a familiarizați și conștientizați de importanța și rolul pădurii.
Potrivit precizărilor făcute anterior de Gheorghe Flutur, contribuția Primăriei Câmpulung Moldovenesc este de 16.200 de lei, Consiliul Județean urmând să participe cu suma de 8.100 de lei.
Din rațiuni economice, dar pentru a nu se renunța la o altă manifestare, deja tradițională în municipiu, Festivalul „Drumul Lemnului” a asimilat în acest an și „Târgul Lăptarilor”.
Cele două evenimente aparent diferite s-au îmbinat însă perfect datorită faptului că ambele activități sunt specifice de secole câmpulungenilor, astfel că ansamblul manifestării a reușit în final să redea un tablou mai complet al tradiției locului.
Din cauza vremii, primele ore ale festivalului au avut un public mai puțin numeros decât se așteptau organizatorii. Printre oaspeții festivalului au ținut să se afle, încă de la debut, o delegație a Consulatului Ucrainei la Suceava, dar și reprezentanți ai partidelor politice și oameni de afaceri.
Colțul grătarelor
Toți cei prezenți au apreciat însă faptul că de această dată Primăria Câmpulung a găsit o soluție organizatorică mai eficientă și civilizată, astfel încât festivalul propriu-zis să nu fie invadat de amănunte fără legătură cu tema.
Evenimentul a fost organizat pe stadionul municipiului, unde spațiul a fost suficient și a permis organizarea separată a standurilor cu grătare și tot felul de alte produse nelipsite la bâlci, astfel că standurile cu produse cu adevărat tradiționale au fost mai bine puse în valoare. Totodată, prin această formulă organizatorică nu a mai fost perturbată circulația pe DN 17 în centrul urbei și nu au mai fost intoxicați locuitorii blocurilor centrale și instituțiile din jur cu mirosuri de mâncare și cu zgomot excesiv în timpul concertelor.
Distracții pentru toți
Chiar dacă festivalul a avut ca vedete specialiștii lemnului și gospodarii crescători de animale ori procesatorii laptelui, organizatorii au încercat să ofere atracții diverse publicului. Au fost amenajate mici stâne, au existat locuri în care meșterii lemnari au putut fi văzuți la lucru, au fost expoziții de linguri, ceramică și alte obiecte folclorice, standuri cu cai, vite, chiar și cu iepuri și păsări de rasă. Pentru amatorii de plimbare cu mocănița, trenulețul gata de plecare a fost instalat pe pista de atletism a stadionului, iar pentru amatorii de concerte gratuite a fost pregătit un amestec de muzică populară și evoluții ale vedetelor iubite de tineri.
Printre numele grele din muzică pe care organizatorii le-au pregătit ca surprize la festival s-au aflat Paula Seling, Marius Bratu, Fără zahăr, Direcția 5.
Au fost expuse și utilaje forestiere, dar și un autoturism Dacia Duster, despre care s-a spus că a devenit marca preferată a lemnarilor din zonă.
Standurile de produse tradiționale au reprezentat atât procesatorii de lapte, care au etalat sortimente diverse de brânzeturi, cât și producătorii de miere, siropuri și dulcețuri naturale, dulciuri și produse de panificație, plante medicinale, vinuri și alte băuturi din fructe, precum și fructe și legume proaspete și cobze de păstrăv afumat.
Vizitatorii standurilor au avut numai cuvinte de laudă despre calitatea produselor, dar s-au arătat surprinși de faptul că expozanții nu au fost deloc generoși cu mostrele pentru degustare gratuită, dar și de prețurile destul de mari ( 40 de lei kilogramul de șvaițer, 26 de lei cașcavalul, 11 lei un cozonac).
„Carul Mare”
Toate piesele realizate din lemn expuse la festival au fost de această dată autentice, tradiționale și au uluit publicul prin frumusețe, ingeniozitate și simplitate. Printre acestea s-au numărat linguri, instrumentar pentru stâne, basoreliefuri și alte piese de dimensiuni mici, dar și jgheaburi-adăpătoare cioplite din bușteni întregi, căruțe și sănii în mărime naturală sau ornamentale, realizate din lemn. Cel mai impresionant exponat a fost însă un car uriaș din lemn, mare cât o cameră. Obiectul este o replică de dimensiuni extinse după un car similar folosit la cărat butoaiele de vin, vechi de patru secole, aflat la Muzeul „Arta Lemnului”.
Ideea i-a venit câmpulungeanului Aristotel Erhan, un cunoscut făuritor de buciume și mare iubitor de tradiții bucovinene, și a fost pusă în practică de meșterul cioplitor Gavril Crăciunaș din localitate. Deși o piesă de asemenea dimensiuni nu poate fi utilizată decât în scop ornamental sau ca piesă de muzeu, pentru „Carul Mare” au existat solicitanți dispuși să ofere pe loc 1.000 de euro. Meșterii au susținut însă că a fost deja cumpărat de un câmpulungean. Deși autorii lucrării nu au vrut să dezvăluie numele cumpărătorului și suma oferită de el, printre participanții la festival s-a lansat ipoteza că misteriosul cumpărător ar fi liderul local al PD-L, Gheorghe Niga, care ar fi fost dispus să plătească 3.000 de euro pentru car.
„Carul Mare” a stimulat și imaginația mai marilor orașului. Primarul Gabriel Șerban și viceprimarul Mihăiță Negură au spus că obiectul ar putea fi asemuit cu Câmpulungul și au încercat împreună, simbolic, să îl urnească, demers care s-a dovedit deloc ușor.
Meșterii de aur
Nu doar autorul carului gigant, Gavril Crăciunaș, și-a etalat îndemânarea în fața publicului. Maestrul Ion Maftei, sculptor cunoscut în toată Europa, a început o nouă creație chiar la standul său de la festival, folosind cu uluitoare îndemânare un moto-fierăstrău obișnuit.
Un alt meșter, Simion Forminte, a arătat că, la 72 de ani, mânuiește barda cu forța unui june și făurește cu precizie orice din lemn cioplit, inclusiv bârnele grele pentru casă ori bucăți fine de draniță. „Fac asta din clasa a patra. Atunci m-a luat tata și mi-a zis că trebuie să învăț, pentru că dacă înveți meserie, vei înflori. Mare dreptate a avut. Toată viața, chiar dacă am avut și slujbe la stat, am putut mânca o pâine mai bună pentru că am cioplit lemn. Barda mi-a fost baza. Acum nu se mai poate trăi din asta, chiar de ești priceput. Nu mai are lumea bani și nu prea mai sunt comenzi. Nici lemn bun nu prea mai este. De exemplu, ca să despici dranița manual, nu merge orice lemn, trebuie unul anume, care acum nu mai este decât prin codrii seculari. S-au schimbat vremurile, dar tot nu putem lăsa meșteșugul de la părinți să se piardă”, a conchis bătrânul meșter câmpulungean.
