Antologia de față conține principalele poeme semnate de Fernando Pessoa, dar și o bună parte din poemele atribuite de el lui Alberto Caeiro, Ricaerdo Reis și Álvaro de Campos, precum și texte critice, scrisori și eseuri prin care membrii acestei vaste familii se comentau unii pe alții.
Fernando Pessoa, o referință absolută pentru poezia secolului XX
„Angloman, miop, curtenitor, timid, înveșmântat în culori sumbre, reticent și familiar, cosmopolit predicând naționalismul, investigator solemn al lucrurilor futile, umorist care nu surâde nicicând, dar ne îngheață sângele, inventatorul de alți poeți și distrugătorul de sine însuși, autor de paradoxuri clare ca apa limpede și la fel ca ea de vertiginos, căci pentru el a simula înseamnă a se cunoaște pe sine, misterios, dar fără să cultive misterul, misterios ca luna la amiază, fantomă taciturnă a sudului portughez, cine este Fernando Pessoa?“ (Octavio Paz)
Fernando Pessoa a devenit o referință absolută pentru poezia secolului XX.
A frecventat cercurile literare avangardiste și a publicat, cu regularitate, articole în revistele literare portugheze precum și câteva plachete semnate cu numele propriu, în engleză și portugheză.
Ele reprezinta doar vârful aisbergului din cele 27.543 de texte ramase în manuscris după dispariția autorului. Cea mai mare parte a operei sale a fost semnată de diverși heteronimi, personalități cu biografii și activități distincte.
„Mistic intelectual al tristei rase de neo-platonicieni din Alexandria”
„Eu sunt un păgân decadent din timpul toamnei Frumuseții…mistic intelectual al tristei rase de neo-platonicieni din Alexandria.“ (Fernando Pessoa)
„Cazul acestui scriitor portughez – scrie Dinu Flămând – intrigă de mai bine de o jumătate de veac, pe măsură ce au devenit perceptibile dimensiunile halucinante ale proiectului său de viață și de creație, ambiția lui de a se multiplica printr-un soi de familie infinită. Faptul că a scris enorm de mult, în mai multe genuri literare, sub câteva zeci de nume diferite încă nu ar fi fost decât o excepțională performanță cantitativă. Dar ambiția de a-și multiplica propria personalitate într-un proces de permanente transmutări, pare ea însăși o «fugă» pe care numai limita biologică a putut-o opri. Proiectul său «heterologic» a devenit treptat exemplul unic de ficțiune somatizată care în literatura mondială îi poartă numele.“
Sursa: www.libris.ro
