– Chiar dacă și-au pus mari speranțe în afaceri, sucevenii care au investit în melci și struți nu au reușit să câștige nimic
– Fie că melcii au înghețat sau struții nu se reproduc, însă oamenii mai speră într-o minune care să le salveze de la faliment afacerile
Și-au investit economiile într-o afacere despre care au auzit și au crezut că poate fi foarte profitabilă. S-au gândit să încerce ceva inedit pentru România, însă nu a fost să fie. Nu au reușit nici măcar să-și recupereze banii investiți, cât despre profit nici nu poate fi vorba. Aceasta este pe scurt povestea sucevenilor care și-au deschis ferme de melci sau de struți, investind într-un domeniu despre care știau foarte puține. Unii dintre ei au renunțat la afacere fiind convinși că obținerea unui profit este departe de ei, alții însă continuă să spere, fiind convinși că în cele din urmă vor găsi „cheia” spre rentabilizarea afacerii în care au investit cu pasiune.
Unul dintre crescătorii de melci cu o poveste extrem de interesantă este un tânăr în vârstă de 30 de ani din municipiul Suceava. În urmă cu mai bine de doi ani de zile, în vara anului 2004, Mihai Bejenariu s-a gândit să-și deschidă o fermă de melci. Totul a pornit de la un reportaj TV, în care era prezentată pe larg povestea de succes a unui român care a investit într-o fermă de melci. Atras de idee, tânărul a început să studieze cărți legate de creșterea melcilor. A profitat și de fondurile Sapard, prin care se oferea o finanțare de aproape 50%, și s-a pus pe treabă. Până în ianuarie 2005 acesta a depus toată documentația necesară primirii de fonduri, iar două luni mai târziu afacerea deja începea. „Am cumpărat o jumătate de hectar de teren în satul Vornicenii Micii, alegând această locație deoarece terenul în zonă nu era foarte scump, iar distanța față de oraș nu era foarte mare”, își aduce aminte Mihai Bejenariu. Întreaga investiție (proiectul pentru fermă, amenajările, împrejmuirile pentru melci, sistemul de irigații etc), a necesitat în jur de 15.000 de euro, 40% din sumă reprezentând fondurile oferite prin programul Sapard, iar 60% investiția proprie a tânărului și a asociatului său, care ulterior a renunțat la afacere. „În iunie 2005 am achiziționat, cu suma de 3.000 de euro, 16.000 de melci aparținând speciei Helix Aspersa, întreaga cantitate fiind achiziționată de la un institut autorizat din Italia. Reprezentanții institutului au dat asigurări că melcii rezistă la orice temperatură deoarece intră în pământ și se izolează termic”, își aduce aminte cu amărăciune Mihai.
– Melcii italieni, uciși de clima din județ
Până în iarna lui 2005 lucrurile au mers ca la carte, în numai două luni de zile la ferma din Vornicenii Micii apărând și primii pui. Până la începutul iernii, atunci când melcii intră în hibernare, puii aveau deja 40% din circumferința unui adult, părând a se adapta bine. Din păcate, iarna grea din 2005 avea să-i rezerve o surpriză deosebit de neplăcută lui Mihai, în primăvară cei peste 25.000 de melcii de la ferma sa fiind înghețați bocnă. „În situația mea se aflau câteva zeci de fermieri din țară, practic toți cei care au achiziționat melci din Italia având aceeași soartă. Cei care ne-au vândut melcii ne-au dat asigurări că aceștia se vor dezmorți din îngheț pe parcurs. Am așteptat cu speranță învierea melcilor până în mai 2006, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Peste 99% din melcii mei nu au supraviețuit iernii anului 2005”, își aduce aminte fermierul.
– S-a reprofilat pe melcii românești
După ce a trecut peste acest moment deosebit de greu, tânărul fermieri s-a gândit la o altă soluție, apucându-se de crescut melci sălbatici românești. „Deoarece am așteptat până în luna mai ca melcii italieni să revină la viață, în vara lui 2006 era deja târziu să mai cumpăr alți melci autorizați. Prin urmare, am cules din livezile din zonă în jur de 1.000 de melci românești, specia Helix Pomatia, și i-am adus la fermă. Este un experiment care sper să-mi reușească. Dacă acești melci se vor comporta bine și se vor adapta pentru fermă, la anul voi achiziționa o cantitate mai mare de melci din această specie”, explică Mihai Bejenariu, subliniind că melci din specia românească Helix Pomatia pot fi cumpărați de la un crescător autorizat din țară. Deși de doi ani de zile de când și-a deschis ferma, Mihai a avut parte numai de pierderi, nereușind să scoată vreun leu din afacere, el nu are de gând să renunțe, fiind convins că în cele din urmă afacerea sa va deveni profitabilă. „Atât eu cât și alți crescători din țară vrem să găsim o tehnologie românească de creștere a melcilor, cea străină fiind eronată pentru clima de la noi”, spune optimist fermierul. Marea problemă legată însă de melcii care trăiesc în România vizează rentabilitatea, aceștia ajungând mai greu la maturitate și fiind mai greu de îngrășat. Tânărul fermier recunoaște că dacă lucrurile ar fi mers conform planului, și ar fi scos două tone de melci pe an, banii ar fi fost recuperați în cel mult trei ani de zile, cererea de carne de melc în Europa fiind deosebit de mare.
– A dat în judecată statul pentru că nu l-a despăgubit pentru melcii înghețați
Un alt crescător de melci din județul Suceava, cu o poveste cel puțin la fel de tristă, este Marian Oancea, un tânăr care și-a deschis o fermă de melci întinsă pe un hectar de teren în localitatea Vicovu de Sus, pe terenul tatălui său. Investițiile în fermă au ajuns la aproximativ 30.000 de euro, din care 20.000 au reprezentat banii proprii. Povestea este în mare aceeași, melcii italieni achiziționați în anul 2005 „înțepenind” pentru totdeauna pe parcursul iernii. Și în acest caz, fermierul nu a renunțat la afacere, achiziționând melci românești despre care speră să-i aducă mult așteptatul profit. Marian Oancea și-a asigurat însă melcii la o firmă de asigurare. Din păcate, în asigurare nu era prevăzut și riscul de îngheț, cauză din care fermierul nu a primit nici un leu. Dezamăgit, acesta a încercat să primească un ajutor din partea statului, fără succes însă deocamdată. „Conform unei ordonanțe emise la vremea respectivă de Ministerul Agriculturii, investitorii care își deschideau o fermă de animale puteau solicita despăgubiri de la stat în caz de calamități. În aceste condiții, am solicitat și noi o serie de despăgubiri, însă am primit un răspuns stupefiant. Melcii nu sunt animale și, prin urmare, nu aveam dreptul la despăgubiri”, spune Lucian Oancea, tatăl lui Marian. În aceste condiții, familia Oancea a angajat un avocat și a acționat în instanță Ministerul Agriculturii, sperând să dovedească faptul că melcul este un animal, iar acordarea de despăgubiri este justificată. Până una alta, fermierul din Vicovu de Sus a cumpărat de la o crescătorie autorizată din Timișoara melci din specia românească și speră ca în cele din urmă să reușească să obțină și mult așteptatul profit.
– Pus pe butuci deoarece struții nu se înmulțesc
Nici sucevenii care s-au gândit că ar putea da lovitura crescând și vânzând struți nu sunt într-o situație mai roz, cei mai mulți dintre ei renunțând deja la afacere. În momentul de față, cea mai mare fermă de struți din județul Suceava poate fi întâlnită la intrarea în localitatea Ilișești. Deoarece a auzit că struțul are un ritm de creștere foarte bun, iar o femelă face și 70 de ouă pe an, Ionel Ruxandari s-a gândit să-și deschidă o fermă de struți. „Deoarece aveam spațiul necesar pentru creșterea de struți, în 2004 am cumpărat 10 pui din Ungaria. Anul trecut aceștia au ajuns la maturitate deplină, însă cea mai importantă parte a afacerii, reproducerea, reprezintă un eșec total”, își spune amarul bărbatul. Deși a achiziționat o clocitoare de calitate care să-i permită să scoată pui de struți, în doi ani la ferma din Ilișești nu a putut fi adus pe lume nici măcar un pui. „Sincer să fiu nu știu unde am greșit. Nu am reușit să scot nici un pui. De multe ori am avut probleme cu întreruperile de curent electric, însă nu cred că asta este cauza principală. Avem masculi, avem tot ce ne trebuie, însă fără nici un rezultat ”, spune bărbatul. Mai nou, un specialist din sudul țării i-a recomandat ca ouăle pregătite pentru clocitoare să nu mai fie atinse cu mâna, ci doar cu mânuși speciale, însă este puțin probabil ca aceasta să fie cauza principală a eșecurilor repetate de reproducere a struților. În momentul de față, la fermă mai sunt crescuți șapte dintre struți (4 mascul și 3 femele), 3 fiind sacrificați și consumați în familie.
– „Afacere” transformată în hobby
Fermierul a încercat să scoată un ban din vinderea ouălor de struți goale, folosite pentru încondeiere, însă nici această idee nu a avut succes. Deși la intrarea în fermă, pe un panou vizibil, trecătorii sunt anunțați că pot cumpăra ouă de struți pentru încondeiat cu doar 35 de lei, vânzările sunt slabe, de când a demarat afacerea fermierul reușind să vândă doar în jur de 10 ouă. Deși a cumpărat struții cu gând să demareze o afacere prosperă, fermierul ține acum struții mai mult din plăcere, având o situație financiară care îi permite să crească struți fără a aștepta un profit de la aceștia. În județul Suceava, struți mai pot fi întâlniți și la Mitoc, însă nici aici lucrurile nu stau deloc bine. Fermierul mai are în proprietate doar 3 struți, fiind ruinat de aceeași problemă, puii nu-și fac apariția.
Afacerile cu melci, profitabile în condiții normale
Teoretic, dacă nu ar fi apărut problemele cu înghețul, afacerile cu melci ar fi putut fi foarte profitabile. Cu o investiție mică (redusă și de finanțarea acordată prin programul Sapard), fermierul ajunge la profit chiar și în numai doi ani. Funcție de prețul stabilit la bursa de la Paris, un kilogram de melci în viu poate varia între 3,5 și 4,5 euro. În condițiile în care melcii nu i-ar fi înghețat pe timp de iarnă, Mihai Bejenariu, fermierul din Vornicenii Mici, ar fi scos, după un an de zile, aproximativ 2 tone de melci gata pentru vânzare. La un preț mediu de 4 euro, acesta ar fi încasat în jur de 8000 de euro, cam cât a investit din buzunarul propriu pentru deschiderea fermei. Melcii sunt căutați cu precădere de italieni și francezi.
Creșterea melcilor presupune investiții mici
Melcii se hrănesc cu plante speciale pentru îngrășare, o combinație între salate, floarea soarelui, varză, rapiță și trifoi. Plantele pot fi achiziționate din Italia și supraviețuiesc ani buni de zile. Singura misiune a fermierului este să irige des hrana melcilor, astfel asigurându-se și o umiditate ridicată. În sezonul rece, timp de aproximativ 5 luni de zile, melcii intră în hibernare, „căpăcindu-se” în cochilia în care se adăpostesc în sezonul rece. În sezonul cald aceștia își petrec viața pe plantele cu care se hrănesc, mai activi fiind de obicei doar pe timpul nopții. De obicei aceștia sunt vânduți toamna, atunci când ajung la un grad ridicat de maturitate și îngrășare
