Fericiți cei săraci cu duhul

Bine a mai spus un tip ce bântuia pe aici acum vreo două mii de ani. Fericiți cei săraci cu duhul. În zilele astea nu știu însă câți fericiți, dar săracii cu duhul sunt sigur majoritari. Conduc mult în fiecare zi. Mă confrunt în trafic cu foarte multe situații în care lipsa de politețe, lipsa de judecată, lipsa de orientare, într-un cuvânt prostia, dau măsura a cum sunt contemporanii ăștia de cavernă.
Aseară am văzut un asemenea exemplar. Mare sportiv el cică. Burtos. Încotoșmănat cu o sută de geci, dar determinat să alerge. Seara. Pe ploaie. Pe frig. Că, deh, toată vara a stat la beri și mici și acum s-a gândit să slăbească. Asta dacă scapă de pneumonie. Domnul ăsta avea barbă. Că, nah, așa e trendul. Semn de masculinitate cică. Bărboși, dar nu știu să aprindă un foc sau să taie un lemn. Și urlă de mama focului când își rup o unghie. În fine. E opțiunea fiecăruia să se cavernizeze.
Marele atlet alerga. Era crăcănat. Brațele i se învârteau ca elicele la elicopter. Întregul lui efort fizic denota faptul că n-are nicio treabă cu sportul, sala lui preferată fiind cea de mese. Ditai gluga în cap. Clar că în urecheane avea căști. Să asculte el muzică. Să fie motivat. Aburi groși îi însoțeau respirația. Sunt sigur că după așa un „efort” se va opri undeva să bea el niște beri. Că doar ce?, e deshidratat.
Mă uit la el atent. Traficul e aglomerat. Rambo ăsta modern își continuă efortul pe trotuar. Ajunge la o trecere de pietoni și ce face debilul? Fără să se asigure își continuă alergarea pe trecere. Total absent din peisaj. Că doar ce? El are drepturi. Coloanele de mașini trebuie să oprească. Pentru că așa un sărac cu duhul nu știe noțiuni elementare. Trecerea de pietoni e locul prin care se trece regulamentar strada. După ce te asiguri că nu e niciun pericol. Fericiți cei săraci cu duhul și fără instinct de conservare. Că tare repede vor ajunge la dreapta Tatălui.
Fierbe din nou cică un mic procent din țară. Că nu mai pot anumiți cetățeni de grija justiției. Că sunt furați ei, sanchi. Că nu pot trăi ei. Că, nu-i așa?, corupția ucide. Nu, dragi protestatari de weekend, prostia ucide. Sigur și eficient. Mă mir de fiecare dată când văd că nu mai puteți de grija altora. De grija voastră nu vă doare capul. Nu v-am văzut în stradă cerând spitale. Cerând școli. Că sunt multe, prea multe, care nici măcar toalete nu au înăuntru. Și merg săracii copii afară. Nu v-am văzut cerând o autostradă care să lege orașele țării între ele. Nu v-am văzut cerând socoteală pentru prețul benzinei, al gigacaloriei, al mâncării. Nu v-am văzut cerând socoteală pentru mizeria de pe străzi. Nu v-am văzut cerând locuri de parcare. Nu v-am văzut cerând să se termine cu japca asta cronică. Nu. Toate astea nu fac parte din viața voastră. Nu v-am văzut cerând centre de excelență în medicină unde să poată fi tratați copiii bolnavi de cancer sau alte boli grave pentru care, nu-i așa?, statul nu are bani. Și te forțează să te descurci. Să cumperi cu zeci sau sute de mii de euro viața copilului tău. Nu vă văd în stradă pentru astea. Luați foc pentru niște legi care, să fim sinceri, nu vă afectează atât de mult ca lipsurile de care v-am spus. Și câți sunteți? O minoritate debusolată. Vă mirați că nu vin tinerii la protestele voastre de nimic. Vă spun eu de ce. Pentru că generația tânără își face planuri de viitor în altă țară.
Aveți de cerut ceva în stradă? Cereți normalitate. Nu principii abstracte. Normalitatea aia care să vă permită să trăiți. Sau măcar să învățați ce înseamnă civilizație. Ați votat pentru pensii și salarii. Atât. Asta e democrația. Ce contează că nu sunt bani de investiții? Ce contează că muriți cu zile prin spitale? Ce contează că muriți cu zile din cauza infrastructurii rutiere? Ce contează că școala e doar o rampă de lansare pentru un viitor în străinătate? Ce contează că sunteți jefuiți pe față la orice cumpărați, că vorbim de mâncare sau utilități? Ce contează că umblați fără dinți în gură? Ce contează că marea majoritate a populației nu știe să se exprime în limba română? Ce contează mizeria? Ce contează că totul e numai o vrăjeală continuă? Voi sunteți cetățeni europeni, nu? Pe naiba! Sunteți carne de tun pentru experimente sociale și financiare. Carne de tun pentru rebuturi pe care le plătiți mai scump ca în orice altă țară. Și pe toate astea le acceptați senini.
Ce e aia normalitate? Vă mai trebuie o sută de ani ca să învățați. Până atunci, fiți fericiți că, așa săraci cu duhul cum sunteți, veți moșteni împărăția cerurilor. Și tare mă tem eu că la ce stil de viață aveți veți ajunge acolo mai repede decât ați fost programați.