Fenomenul Rooney, veșnic ignorat

S-a dus și Gala FIFA, ediția 2016. Premianții pe anul precedent au fost cam cei preconizați, la toate categoriile. Cea mai așteptată premiere a fost aceea a celui mai bun fotbalist al anului trecut, unde Leo Messi s-a impus, așa cum pronosticasem chiar în această rubrică, de unde concluzia că oricât de bun ar fi oricare tânăr fotbalist, tot cei cu pedigree câștigă, adesea împotriva realității. Nu vreau să spun că Piticul n-ar fi meritat trofeul, dacă ne limităm la disputa aproape eternizată dintre el și Ronaldo: chiar dacă CR 7 a fost golgheterul campionatului Spaniei, pe ansamblu Messi a fost clar mai bun. Dar, repet ce am scris și alaltăieri, nu mai bun decât propriul său coechipier Neymar. Iar brazilianul, cu foarte mult bun simț, a declarat chiar la Gală că Messi e cel mai bun din lume. Mă rog, o fi „politically correct”, că doar Piticu’ face legea la Barcelona, numai că în anul încheiat de curând, mai bun a fost Neymar. Dacă tot veni vorba, printre marii fotbaliști ai lumii, și chiar de multă vreme încoace, se numără un anume Wayne Rooney, despre care nu-mi aduc aminte să fi contat vreodată în lupta pentru Balonul de Aur, chiar dacă a primit distincții de toate felurile. În zilele de dinainte și de după Gala FIFA, în două meciuri consecutive, Rooney a dat un gol al victoriei absolut fabulos, cu călcâiul, care s-ar cuveni ca la anul, pe vremea asta, să fie desemnat Golul Anului. Dar pariez că se va uita de el până la nominalizări. În cealaltă partidă, din cele 3 goluri ale echipei sale, Rooney a înscris două, iar între ele l-a creat pe al treilea, după un șir de driblinguri ca ale lui Dobrin sau Maradona și o pasă ca a lui Hagi. Numai pentru acest meci, contra lui Newcastle, Wayne Rooney ar putea primi liniștit trofeul pentru cel mai bun fotbalist, adică Balonul de Aur. Sunt gata să pariez încă de pe acum că nu va fi nici măcar nominalizat între primii 5. Zău că mi se pare că Rooney împărtășește soarta marelui meu favorit, Ibrahimovici, pentru care de asemenea nu se găsește decât, la câțiva ani o dată, un loc printre cei 11 din „echipa ideală”. Noroc că anul trecut a dat golul ăla unic în istorie, în meciul Suedia – Anglia, premiat ca „golul anului”. Wayne s-ar putea să nu aibă parte nici măcar de atât. Păcat.