Femeile din România, prea puțin reprezentate în viața politică

Femeile sunt încă puțin reprezentate în viața politică, iar activitatea redusă a mișcării feministe și a dialogului cu bărbații au condus la ineficiența politicilor, strategiilor și programelor privind egalitatea de șanse, violența domestică și respectarea drepturilor femeilor.
Școala Națională pentru Științe Politice și Administrative și Asociația Internațională a Femeilor din București au organizat, ieri, o dezbatere privind interesele femeilor și egalitatea de șanse, cu scopul de a crea un dialog între reprezentantele sexului frumos din diferite medii de activitate.
Inițiatorii acestei dezbateri spun că mișcarea feministă din România este încă slab reprezentată și sunt multe femei care nu-și cunosc drepturile. De asemenea, potrivit acestora, femeile sunt în continuare prea puțin reprezentat în viața politică.
– Doar 10,6 la sută dintre parlamentari sunt femei
Potrivit cercetărilor făcute de profesorul universitar doctor Mihaela Miroiu, raportul femei-bărbați la nivel de conducere județeană este de 10,5 la sută la 89,5 la sută, iar din 36 de județe analizate, doar două au femei prefect și nicio primărie nu este condusă de o femeie.
De asemenea, potrivit aceluiași studiu, 10,6 la sută dintre parlamentari sunt femei, 37 de deputate și 12 senatoare, comparativ cu 294 de deputați și 125 de senatori, atât cât este numărul bărbaților.
Faptul că bărbații le blochează accesul prin descurajare, ironizare sau hărțuire, că își acordă reciproc tratament preferențial și redistribuie resursele în favoarea lor reprezintă câteva din motivele pentru care femeile sunt într-un număr atât de mic în viața politică.
Cu toate acestea, reprezentantele organizațiilor de femei recunosc că, după revoluție, rolul femeii în societatea românească a cunoscut o serie de modificări, astfel că azi nu se mai poate discuta despre domenii în care accesul lor nu este permis.
„E o societate patriarhală care niciodată nu și-a dus modernizarea până la capăt și e normal pentru că în comunism nu se putea face niciun fel de luptă de emancipare. Prin urmare, istoria noastră, cel puțin în privința drepturilor politice exercitate, începe pentru femei în 1990. Femeile au 16 ani de exercițiu de democrație”, a afirmat Mihaela Miroiu.
De aceeași părere este și deputatul Mona Muscă, care a subliniat însă că progresul este destul de lent. „Egalitatea de șanse despre care tot vorbim este puternic subminată de mentalitatea noastră, a tuturor, mentalitate care consideră bărbatul deasupra femeii, începând de la Biblie și terminând cu obișnuința de a trata femeile ca pe cele care sunt ajutorul bărbatului, și nu ele în sine autonome și vârf de lance. Mai există și violență în familie, într-o formă sau alta, care subminează egalitatea de șanse. Cam 65 la sută dintre femei recunosc că sunt agresate de soți, de parteneri, de șefi, atât fizic, cât și verbal”, a precizat Mona Muscă.
Ea amintește de faptul că există o lege care să prevină și să combată violența domestică, dar, în opinia sa, aceasta este prost aplicată și foarte puțin susținută de toată lumea, de la miniștri până la funcționari, de la buget până la mentalitatea celor care ar trebui să lucreze împreună pentru stoparea acestui fenomen.
– Egalitatea de șanse și respectarea drepturilor femeilor, mai mult pe hârtie
Și Mihaela Miroiu apreciază că deși există instituții și legi care să asigure egalitatea de șanse și respectarea drepturilor femeilor, acestea sunt mai mult pe hârtie, atât timp cât nu au bugete și nu lucrează împreună.
„Am primit legi pentru nediscriminare, pentru egalitate de șanse, pentru concediu parental, împotriva violenței domestice, dar urmează să aibă bugete, pentru că altfel e o lege pusă în vitrină. Toate acestea trebuie să se transforme în politici publice la cererea femeilor din comunitățile locale, din cele profesionale, de bussines. Ele trebuie să facă presiuni pentru ca banii publici pe care îi produc din plin să le mai și revină”, a declarat Miroiu.
Ea a mai adăugat că demersurile au început cu mulți ani în urmă, dar până în 2000, nimeni nu le-a acordat atenție pentru că părea o marfă importată neconformă cu societatea noastră. „Lucrurile au început să se mai miște după ce a început integrarea europeană la nivel legislativ”, a completat Miroiu.
„Intrarea în normalitate nu poate să fie mai scurtă de 15-20 de ani. Lucrurile merg foarte repede în România, este foarte adevărat, dar nu pot să meargă mai repede de atât. Important e să meargă tot timpul”, consideră Mihaela Miroiu.