Femeia te ridică…

Nu mă îndoiesc nici o clipă de victoria lui Hillary: cea mai mare putere a lumii va fi sub ordinele unei femei. Două mari țări europene, Germania și Anglia, se află de mult „sub papuc” (Angela Merkel, Thereza May). Adie a matriarhat? Ca să nu mai vorbim despre femeile care, din plan secund și umbrit, diriguiesc de fapt destinele unor nații. În varianta folclorizată a luptei cu balaurul corupției se caută… regina. De ce nu regele? Fiindcă rolul de gardian al misterelor și cancelar al ocultelor zice-se că s-ar potrivi mai degrabă reprezentantelor „tari”… ale sexului slab.
Potrivit unei mai vechi investigații a unei gazete italiene, s-ar cuveni să fim avertizați asupra faptului că „în spatele tiranilor se află mai totdeauna femei ambițioase, capricioase și crude”. Nu-i nevoie să cercetăm alte orizonturi, câtă vreme istoria recentă a românilor încă-i oripilată de amintirea sinistrei „academician doctor inginer de largă recunoaștere internațională”. Cât despre restul lumii… Soția lui Saddam, Sajida, azilantă în Qatar (emirul a refuzat să dea curs cererii de extrădare), continuă, zice-se, să uneltească din umbră, finanțând formațiuni paramilitare ale fostului partid Baas. Consoarta lui Pinochet a fost aceea care l-a determinat să inițieze lovitura de stat. Pinochet n-a asasinat „decât” vreo 3.000 de adversari politici, dar „jumătatea” sa, Lucia, nu se sfiește să declare: „dacă eram eu la conducere, aș fi fost mult mai dură decât soțul meu”. Un antimodel celebru: soția ex-președintelui peruan Alberto Fujimori, Suzana. Ea l-a făcut președinte, ea l-a distrus: când Fujimori a început să-și manifeste deschis tendințele dictatoriale, Suzana l-a denunțat că-i corupt și a candidat ca rivală la cea mai înaltă funcție în stat. Soțul iubitor a maltratat-o și a torturat-o oribil (500 de electroșocuri – ajunsese în pragul comei!), a promulgat chiar o lege prin care nevastă-sa n-avea voie să candideze la președinție, dar, prin jocul sorții și, mai ales, datorită dârzeniei femeii, ea a ajuns în Parlament și el, în neant. (În paranteză fie spus, Fujimori a explicat cicatricele de pe urma electrocutărilor ca fiind urme ale unui… tratament împotriva fumatului!)
Să-l mai crezi pe Shakespeare care, în „Hamlet”, a scris faimoasa replică „O, slăbiciune, numele tău e femeie!”? Cine nu-și amintește de frumoasa frumoaselor, Imelda, soția fostului dictator filipinez Ferdinand Marcos? După o copilărie mizeră, Imelda câștigă toate concursurile de miss și inima lui Marcos. La o adică, fuge peste graniță cu 32 de valize burdușite cu 10 milioane de dolari, bașca celelalte milioane ascunse în conturile din străinătate. A trebuit să lase acasă cele 182 de Mercedesuri, 42 de avioane, 15 șalupe, yahtul de 85 de metri și, mai ales, vestita colecție de pantofi cu 3.000 de exponate. Poreclită „trandafirul carnivor”, Imelda obișnuia să asiste la torturarea opozanților lui Marcos. După dispariția dictatorului, nu concepea să se lase învinsă: „Am fost mama acestei țări și vreau să continui să-i fiu” (o fi vrând și țara?).
Fiica nelegitimă a lui Tito, Mira Marcovici, a fost soția lui Miloșevici. Se zice că era „brațul înarmat” al președintelui Serbiei, care nu făcea nici un pas fără sfaturile ei (în timpul negocierilor de la Dayton, „Milo” i-a telefonat, întrebând-o disperat ce să facă, atât cu… Clinton, cât și cu reprezentanții bosniacilor și croaților!).
Nici suavele odrasle ale mai marilor lumii nu-s de lepădat. Svetlana Stalina a umilit Rusia refugiindu-se în America. Cum au mai făcut și fiica lui Castro, Alina Fernandez, și Lucia, fata lui Pinochet. Fiica lui Saddam, Raghad, finanțează organizații teroriste. Marija Miloșevici a tras cu revolverul în noaptea în care i-a fost arestat tatăl; tribunalul din Belgrad o consideră „pericol public”. Keiko, o „dură”, fata lui Fujimori, aleasă în Parlamentul peruvian, susține că „tata a fost prejudiciat de acuzații false”. Moștenitoarea lui Pol Pot, Sar Patchata, studentă, dacă n-o fi absolvit între timp, pare înclinată să dea crezare spuselor unor apropiați ai sceleratului șef khmer precum că „era un om de treabă”. Cum se vede, femeia să n-o atingi c-o floare… că te trăsnește c-o scatoalcă! Al. Dumas zicea că „în orice afacere este implicată o femeie; de fiecare dată când mi se aduce un raport, le spun: căutați femeia!” Cherchez la femme!