Trei zile au cântat lăutarii, mai întâi cu voci aproape cristaline, acompaniate de vioară, acordeon și țambal, apoi din ce în ce mai gâjâit, de parcă li s-ar fi depus pilitură de fier pe gâtlej. Muzica vine dinspre Piața Matache, de care mă despart Calea Griviței, trei clădiri vechi, o baie comunală și un parc auto. Cântecul, știut, sună dogit și aproape lugubru: „Femeia te ridică, femeia te coboară, femeia îți dă viață și tot ea te omoară”. Aoleu, mamă, se tânguie unul. Bagă mă și strofa aia cu Elena Udrea, țipă altul. Din câte știu, femeia – intrată, iată, în folclor – este ministru. Și încă un ministru răsfățat cu onoruri și bani din belșug. Nu-i de mirare că s-a ridicat până-n baladă și țipurituri.
Între timp, televizorul trage concluzii despre una dintre femeile președintelui Băsescu, Monica Ridzi. Una sacrificată de curând din cauza ticăloșiilor presei în cârdășie cu politicienii mizerabili. Cică ar fi tocat bani publici. Da, dar nu i-a tocat aiurea, ci în folosul unei tinere. Tânăra se cheamă Elena Băsescu, înțeleg fiica președintelui țării. Ea trebuia să ajungă musai europarlamentar, cu o leafă de șapte mii de euro pe lună și alte câteva mii cheltuieli de buzunar. Bașca, prestigiul. Păi n-a cheltuit chibzuit doamna Ridzi banii Ministerului Tineretului promovând o tânără?
Folclorul care o așază pe doamna Udrea cu capul pe aceeași pernă cu domnul Băsescu – ceea ce eu nu cred, fiindcă o știu familistă, iar pe președinte așișderi – mai spune că frumoasa (cândva) ministresă s-ar ocupa și de colectat bani. Cum să se ocupe doamna Udrea de colectat bani, când presa urlă că ea toacă bani bugetari? Ee, asta e șmecheria! Cică adună bani vara pentru toamnă, de la buget, de la sponsori, de la clientela cu șosele pentru campania domnului Băsescu. Cei mai mulți bani, zice poporul bârfitor, trec pe la Elena Udrea și ajung la trebuințele înalte ale realegerii.
Femeile președintelui sunt multe și în general arătoase. „Sunteți singurul care știe să deschidă ușile ruginite”, zicea emoționată până la umezirea de sine doamna Mantale, fost prefect al Capitalei, la o ungere – una dintre ele – a lui Traian Băsescu. Sunteți unica noastră șansă și speranță! Șansa s-a împlinit. Adică domnul Băsescu a ajuns președintele României. Între timp, susținătoarea a cam dispărut. Pe toate ecranele rulează, lăudând calitățile marelui bărbat, președinta Camerei Deputaților, fosta miss Roberta Anastase, dar și, din ce în ce mai activă, Sulfina Barbu, și ea din pepiniera cam ofilită a frumoaselor din Capitala condusă cândva de Băsescu.
Dinspre Piața Matache se aude „femeia te ridică, femeia te omoară”. Mă gândesc cum ar putea să-l omoare pe dragul nostru președinte femeile de care s-a înconjurat. Fiică-sa i-a adus chiar un plus de notorietate, dacă era să mai încapă. Dar l-a cam și turtit nițel la chelie în ultima vreme. Campanie electorală „murdară” (am citat din taică-său) pe bani publici, o scârboasă cârdășie între presa mogulilor și politicieni. Udrea, cu atâtea încălecări și descălecări televizate – la Mangalia și nu numai – începe să-i creeze niște probleme președintelui. În schimb, nu creează nici un disconfort averii personale, care se zice că urcă vertiginos în vremuri de criză.
Femeia te ridică, femeia te coboară, urlă lăutarii din Piața Matache, unde este, se pare, un zaiafet țigănesc, o paranghelie, o tăiere de moț, o încuscrire. Să-l doboare pe președinte până la urmă chiar femeile pe care el le-a suit în șa? Dumnezeu știe! Oricum, va rămâne cu doamna personală, care și ea este o pasionată a echitației. Fleacuri, ar putea spune cititorul meu. „Chestiuni minore”, a zis și președintele Băsescu atunci când s-a referit la cheltuielile nesăbuite ale ministresei Ridzi. Este caniculă în Capitală, sfârâie asfaltul și despre ce aș putea să scriu și eu? Scriu despre nunți, botezuri și semnificațiile necenzurate ale folclorului de mahala.
