Femei vs bărbați (6)

Femeile sunt intuitive. Bărbații sunt raționali.⃰ Femeile au nevoie să primească mereu asigurări. Bărbații au nevoie să fie mereu încurajați. ⃰⃰ Femeilor le place să fie ajutate. Bărbații detestă să fie ajutați.⃰⃰⃰⃰ Femeile caută să fie iubite. Bărbații caută să fie utili. ⃰ ⃰⃰ Femeile se exprimă prin cuvinte. Bărbații se exprimă în liniște (adesea prin… muțenie). ⃰⃰ Femeile sunt romantice. Bărbații sunt pragmatici (asta nu-i o axiomă… se poate și invers!) ⃰⃰ Femeile fac schimb de opinii asupra diferitelor lucruri (materiale). Bărbații se compară între ei. ⃰⃰
Femeile au nevoie de dovezi de iubire. Bărbații au nevoie de iubire (știu ei ce știu…). ⃰⃰ Femeile iau tăcerea bărbatului drept o pedeapsă. Bărbații iau tăcerea femeii drept o facere de bine. ⃰⃰ Femeile caută afecțiune. Bărbații caută plăcere (nu că nu le-ar plăcea plăcerea însoțită de afecțiune…) ⃰⃰ Femeile au nevoie de atenție. Bărbații au nevoie să fie apreciați. ⃰⃰
Femeile au spirit de cooperare. Bărbații au spirit de competiție. ⃰⃰ Femeile visează la cuplu, la un cuib. Bărbații visează la sex. ⃰⃰ Femeile au o sexualitate senzuală, calină, pisicoasă. Bărbații ai o sexualitate animală. (Noroc de asta… altfel nu s-ar mai naște copii!). ⃰⃰ Femeile preferă partenerul în locul găștii de prietene. Bărbații preferă gașca de prieteni în locul iubitei (când mai scapă și ei, bieții…). ⃰⃰
Femeile sunt pudice psihic. Bărbații sunt pudici emoțional. (Asta e chiar adevărată, parol!). ⃰⃰ Femeile spun nu când vor să spună da. Bărbații spun nu când vor să spună nu. (Și… la ce le folosește?). ⃰⃰ Femeile își părăsesc partenerul pentru unul care le promite o viață mai bună. Bărbații își părăsesc partenerele pentru altă femeie, mai bună. (Oare care e mai cinstit, la faza asta!?). ⃰⃰ Femeile care înșală își părăsesc partenerul. Bărbații care înșală rămân cu soția. (Și cine-i, de fapt… mai milos, mai… mămos!?) ⃰⃰
Femeile pronunță 7.000 de cuvinte pe zi. Bărbații pronunță 3.000 de cuvinte pe zi. (Unii bărbați. E clar că statistica asta e întocmită de o femeie!). ⃰⃰ Femeile consideră că shoppingul este euforic și plăcut. Bărbații consideră că shopping-ul este o corvoadă. (No comment…) ⃰⃰ Femeile gândesc (uneori) în timp ce vorbesc. Bărbații gândesc înainte de a vorbi. (Oare? Dilema e valabilă pentru ambele afirmații). ⃰⃰ Femeile sunt fidele prin natura lor. Bărbații sunt infideli prin natura lor. (Mă rog… n-aș pune pariu.) ⃰⃰
Femeile se orientează în timp. Bărbații se orientează în spațiu. (De acord). ⃰⃰ Femeile preferă să fie singure decât într-o companie proastă. Bărbații preferă o companie proastă decât să fie singuri. (Asta e poate din cauză că ei s-au săturat de o companie proastă!?) ⃰⃰
Cedare(ca opțiune, ca raport de putere sexuală). Sexul exacerbează rușinea și catalizează, grăbește nevoia de autoevaluare. O nouă potențială relație intimă te poate conduce fie la dorința de a controla ori anula puterea celuilalt – exprimată prin sadism, vector cu dublu sens posibil –, fie la încercarea de a-ți masca, din start, umilința, „predându-te” dintru început: ca un obiect, ca o hrană, ca o „carne” pentru celălalt. Ceea ce e sinonim cu un masochism aprioric asumat.
Celibat.„Nu m-am măritat niciodată – declara unei publicații pentru femei o oarecare Sandra T. – din sincer respect pentru bărbați. Când văd, întâlnesc, cunosc atâtea femei măritate, mă gândesc că pentru prea mulți bărbați căsnicia se transformă, mai devreme ori mai târziu, într-un calvar. Deoarece eu nu vreau să-i fac să sufere, îi pun uneori – dar numai atunci când vreau eu, când am chef – să se întrebuințeze, să se cheltuie. În toate accepțiunile posibile ale acestor verbe…”
Celibatar.1. Bărbat dependent fie de sex, fie de internet, fie… divorțat. 2. Un individ care a ratat ocazia de a fi nefericit și șansa de a face nefericită o femeie.
Chemare.„Marile imagini ale refugiului: casa, cetatea, pântecele, peștera, toată această izomorfie ar proveni dintr-o aceeași tendință inconștientă: reîntoarcerea la mamă”. (G. Bachelard)
Ciocu’(mic). Nemulțumit de calitatea prestației unei prostituate, un spaniol a refuzat să o plătească, a anunțat poliția și autoritatea pentru protecția consumatorului și a declarat că e decis să solicite „daune morale” (iată o ”culme” a onoarei: să ceri daune morale de la o ”profesionistă” pe care tu însuți ai arvunit-o!). Funcționarii respectivi i-au explicat, răbdători, bărbatului (sic!) nesatisfăcut că ancheta cerută îl obligă să-și decline identitatea, să indice adresa de domiciliu (unde va primi corespondența aferentă). În plus, este cert că presa nu va rata spumosul subiect… Reclamantul a achitat fără comentarii datoria. Ba chiar era cât pe ce să fie el însuși reținut, deoarece a încercat să-i mituiască pe oamenii legii, ca să închidă, discret, dosarul.
Coarne.1. Îl vezi pe ăsta? E atât de încornorat, încât pentru a face amor cu nevasta el trebuie, bietul, să se deghizeze în… vecin. 2. Calitatea de „încornorat” are rădăcini istorice: împăratul bizantin Andronic (și numele îl recomandă, căci „andros” înseamnă „bărbat”), care era un notoriu „coureur de jupons”, un afemeiat, prefera să-și aleagă amantele dintre soțiile demnitarilor săi. Pentru a-i „cumpăra” pe soții înșelați (sau poate doar pentru a-i îndepărta de iatacul conjugal), oferea acestora întinse domenii de vânătoare. Mândri, aceștia uzau de dreptul îngăduit de suveran de a-și agăța pe poarta caselor trofeele de cerb obținute. Gura lumii, slobodă încă de la Geneză, îi identifica astfel pe nobilii ale căror consoarte se aflau în grațiile lui Andronic. Iată un argument solid pentru cei ce se declară ecologiști și luptă pentru salvarea faunei sălbatice… 3. Ați constatat – dacă nu, priviți mai atent în jur – că unii bărbați „încornorați” își admiră și apără nevasta cu atât mai mult cu cât ea îi înșală?… Pe lângă „încornorați” rușinați, triști ori nevrotici, există, așadar, încornorați… încântați.