O carte pe zi: „Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice”
Autor: Clarissa Pinkola Estes
Traducător: Simona Voicu
Apariție: 2020
Nr. pagini: 560
Editura: Niculescu
Apărută în 1992 cartea a rămas în topul NY Times al celor mai vândute cărți 145 de săptămâni, timp de 3 ani. A fost vândută în peste 2 milioane de exemplare.
Descriere
În fiecare femeie se ascunde o creatură puternică, înzestrată cu instincte bune, pasionată, creativă și înțeleaptă. Adesea, însă, cultura și societatea au sufocat această „Femeie sălbatică”, au redus-o la tăcere, încercând cu obstinație să o „civilizeze”, forțând-o să-și asume roluri rigide, care-i înăbușă elanurile.
Psihanalistă și povestitoare, fascinată de mituri și legende, Clarissa Pinkola Estes ne invită să recuperăm această parte adânc îngropată în noi, vibrantă, generoasă, plină și dătătoare de viață. Prin săpături psihoarheologice în ruinele subpământeanului feminin și făcând apel la vechi tradiții, mituri și povești, ea ne deschide drumul și ne arată că stă în puterea fiecăreia să regăsească, înăuntrul său, „Femeia Sălbatică”.
Ce spun criticii
„Îi sunt recunoscătoare acestei cărți și Clarissei Pinkola Estes. Lucrarea îi arată cititorului ce minunat este să ai curaj și să fii femeie. ” (Maya Angelou, scriitoare și poetă)
„O carte absolut unică… O efervescentă și încântătoare proză… Va deveni cu certitudine o Biblie a femeilor dornice să înfăptuiască lucrarea profundă. Este o hartă a tuturor capcanelor, obișnuite sau groaznic de neașteptate, pe care le întâlnește o femeie pe drumul înapoi la sinele său instinctual. ” (Los Angeles Times)
„O lucrare profund spirituală. Onorează ceea ce este neîmblânzit la o femeie, tenacitatea ei, inteligența. Venerează sufletul feminin.” (The Washington Post Book World)
Frânturi din „Femei care aleargă cu lupii. Povești și mituri ale arhetipului femeii sălbatice”
“Să fim noi înșine ne îndepărtează de unii dintre cei din jur, însă a ne conforma cu ceea ce vor ceilalți ne îndepărtează de noi înșine.”
“Să fii puternică nu înseamnă să ai mușchi, ci să-ți întâlnești propria luminozitate fără să fugi, să trăiești în comuniune cu natura ta sălbatică într-un mod propriu. Înseamnă să poți învăța, să poți înfrunta ceea ce cunoști. Înseamnă să reziști și să trăiești.”