Două texte despre poetul național sunt vrednice a fi pomenite la mijlocul lui iunie, când națiunea recunoscătoare suflă cu putere în balonul omagial Eminescu, mai-mai să-l spargă.
Primul, semnat de Hasdeu în „Revista nouă” din iunie 1889, reprezintă un necrolog proaspăt: „În toate epocile, au fost poeți pe care flămânda sărăcie, pentru o ticăloasă pomană însoțită de o mai ticăloasă laudă, îi încovoia tămâitori înaintea celor puternici. În toate epocile, s-au văzut însă și firi semețe, vrednice de solia ce le-a lăsat-o Dumnezeu, care niciodată n-au întins mâna cerșetoare către vreo mărire pământească, n-au întins mâna cerșetoare către acei care uită că nu săracii au spălat picioarele lui Iisus, ci Iisus a spălat picioarele săracilor. Așa un poet a fost Eminescu. El va trăi, deși a murit nebun. Vor muri însă pentru vecie nenumărații înțelepți care au lăsat, lasă și vor lăsa totdeauna să înnebunească un Eminescu.”
Cam bombastic scris, prefigurând parcă șourile funeste, exagerat de chicioase, pe care azi le stârnesc înhumările artiștilor.
Mai aproape de inima mea e tableta închinată lui Eminescu de Arghezi, la 40 de ani de la moarte. Cu acel prilej, Eminescu era felicitat călduros, pentru inspirația de a muri la timp, evitând astfel momente penibile: „Te pomenești că ți-ar fi trebuit 100.000 de lei ai unui premiu de poezie național. Ar fi votat împotriva ta poeții din care te-ai născut, Goga, Minulescu și însuși Topârceanu, mai înalt și mai vrednic decât toți. Bine că ai murit, bietule, înainte de a se măsura cu tine gramofonul, flașneta, greierii și pițigoii!” Părerea lui Arghezi e că un Eminescu mort e un Eminescu multilateral convenabil, de vreme ce numele i se regăsește în cele mai variate guri: „Nu te-ai așteptat – hai? – la atâta succes. Bine că ai murit, ca să nu împiedici viii să mestice și să doarmă. Nu te-ai socotit atât de variat în harurile tale, ca să te revendice toată lumea, cu firmă și capital.”
Pe vremuri, s-a organizat o competiție intitulată „Cine seamănă mai bine cu Charlie Chaplin”. Fără să anunțe pe nimeni, însuși Charlie Chaplin a luat parte la concurs și s-a clasat pe locul… al șaptelea. La fel și cu Eminescu: dacă ar învia, n-ar avea nicio șansă de a cîștiga premiul de poezie „Eminescu”. Mai multe șanse ar avea Veronica Micle, cea cu foc în locul cântat de poeți.
