Maica Domnului a fost o fecioară din seminția lui David, din care trebuia, potrivit promisiunii lui Dumnezeu, să Se nască Mântuitorul. Ea a trăit în curăție și era logodită cu Iosif, un bărbat bătrân din aceeași seminție, însă ea avea de gând să trăiască în feciorie, căci se făgăduise lui Dumnezeu să ducă o viață de fecioară. De aceea, când îngerul i-a descoperit că va naște pe Fiul lui Dumnezeu, ea a întrebat: „Cum va fi mie aceasta, de vreme ce nu știu de bărbat?”.
Ea a zămislit pe Fiul lui Dumnezeu ca fecioară. Sfânta Scriptură ne spune că, după ce „S-a aflat având în pântece”, Iosif se gândea să o părăsească, dar îngerul Domnului i s-a arătat în vis spunându-i să nu-i fie teamă să ia pe logodnica lui, „căci ceea ce s-a zămislit într-însa de la Duhul Sfânt este”.
În Simbolul credinței spunem că Fiul lui Dumnezeu „S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om”. „S-a întrupat” înseamnă că „S-a zămislit”, ca început al întrupării, iar prin cuvintele „S-a făcut om” înțelegem arătarea Fiului lui Dumnezeu ca om între oameni prin nașterea din Sfânta Fecioară Maria. Prin cuvântul „S-a întrupat”, Sfinții Părinți care au alcătuit Simbolul au dorit să precizeze că Fiul lui Dumnezeu Și-a alcătuit trup adevărat, nu numai unul părut, cum spuneau unii eretici, și, de aceea, n-a venit cu el din cer, ci l-a luat din Sfânta Fecioară Maria.
Iar prin cuvântul „S-a făcut om” au ținut să sublinieze că Fiul n-a luat numai un trup fără suflet sau fără minte, cum spuneau alți eretici, ci S-a făcut om deplin, cu trup și suflet.
Zămislirea din Fecioara Maria nu s-ar fi putut realiza fără lucrarea Duhului Sfânt. Doar astfel a fost posibil ca Maica Domnului să zămislească fără sămânță bărbătească pe Fiul lui Dumnezeu ca om. „Iată îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, zicând: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20).
(pr. Gheorghe MIHĂILĂ)