Istoric: E a doua lună a anului. Își trage numele de la latinescul „februarius” – luna purificării. E închinată zeului Februus, care figurează în mitologia romană ca zeu al purificării și protector al cirezilor de vite.
Proverbe, zicători: Gerurile lui februarie fereca apele, îmbrăca râurile și lacurile în învelișuri dure și reci de gheață. De aici și denumirea lunii – Ferecar. În această lună există vânturi, crivățuri puternice și reci. De aici se trage denumirea de Fluerar. Luna februarie se consideră cea mai geroasă lună a iernii. Se spune: „fie iarna cât de rece, numai făurar de-ar trece”. Gerurile aspre stau la baza proverbelor, zicătorilor: „Îi frig de crapă ouăle corbului”, „Îi ger de crapă lemnele”, „Îi ger de crapă pietrele”, „Îi așa de frig, că ți-i milă să lași câinele afară”, „Omătul oprit iarna, aduce mulți snopi vara”, „Omul harnic merge la lucru și când plouă, și când spulberă” etc.


