Fațete ale realității mediatice

Trecutul îndepărtat este relativ sărac în privința detaliilor despre viața oamenilor de atunci. De aceea, istoria nu este doar o știință empirică, ci mai degrabă arta de a pune împreună date fragmentare și de a însufleți o lume dispărută. O ruină de zid, o inscripție funerară sau câteva suluri de pergament descoperite de arheologi în tainița vreunui templu antic pot îndreptăți redesenarea firului istoriei.
De cealaltă parte, prezentul este marcat de supra‑abundența informațiilor. Producerea și consumul de informație au devenit prioritare în societatea noastră, iar mediul informațional ne este tot atât de familiar și de necesar în activitățile curente ca și aerul, apa sau hrana cea de toate zilele. „Puterea informației”, „Informația la putere”, „Fii informat ca să fii puternic” nu sunt doar simple sloganuri publicitare, ci reflectă o stare de fapt. Dacă bunurile materiale sunt perisabile și epuizabile, informația are niște calități care o ridică deasupra șabloanelor industriale: nu se pierde prin distribuire, ci mai degrabă se amplifică, circulă cu investiții minime și se îmbogățește prin diseminarea în medii diferite.
În mass‑media, unitatea de măsură a informației este știrea. Etimonul românesc ne trimite către acumulare de noi cunoștințe, a ști‑știre, însă în limbile occidentale accentul este pus pe noutate(news). În principiu, toate faptele și evenimentele pot fi transpuse într‑o lume virtuală a știrilor. Astfel experiențele trăite sunt pregătite pentru fluxul informațional și pentru accederea în „realitatea” mediatică. În societatea informațională, multiplicarea informației urmează ecuația avalanșelor. Statistic, se constată că oricât de dotați am fi din punct de vedere tehnologic și oricât de receptivi la noutăți, capacitatea noastră personală de înțelegere holistică a lumii înconjurătoare este totuși limitată. În aceste condiții, canalele mediatice (ziare, reviste, posturi de radio și de televiziune, site‑uri și rețele de socializare) ne vin în ajutor și ne susțin eforturile cognitive și interpretative.
Avem acces relativ redus la surse directe și de aceea consumăm informație mediată, fiind clienți zilnici ai supermarketurilor informaționale. Este însă firesc să facem comparații între produsele primite și să ne întrebăm dacă „marfa” livrată rapid la domiciliu sau la purtător este „eco‑bio” sau conține „aditivi” conjuncturali.
Dacă privim atent la selecția din jurnalele de știri, la alegerea temelor de dezbateri și a invitaților pentru talk‑show‑uri, interviuri sau reportaje, vedem că diferitele canale mediatice nu ne oferă decât fațete ale realității. Unii preferă promovarea știrilor de interes general, alții caută elementele senzaționale și evenimentele dramatice, uneori aceeași temă este tratată în tonalități cu accente variabile de către jurnaliști de la instituții media concurente. Până la un punct, oricine poate admite că sunt unghiuri de abordare diferite și că faptele de viață nu pot fi cuprinse în tipare rigide. Însă nu putem să nu ne amintim aici cuvintele Mântuitorului Hristos: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! (Matei 6, 22‑23). Iar acestea sunt normative și funcționale nu doar pentru emițători, ci și pentru receptori.
Lumea de astăzi nu este, cu siguranță, nici mai bună și nici mai rea decât a fost întotdeauna. Ne confruntăm, desigur, cu alte încercări decât au avut de înfruntat strămoșii noștri, însă, în esență, condiția umană a rămas aceeași, între cer și pământ. De aceea, și în timpul nostru, o spiritualitate a informației, cultivată în duhul tradiției creștine, ne‑ar putea izbăvi de risipire și de fragmentare, pentru o înțelegere unitară a fațetelor mediatice ale realității.
(Pr. Nicolae Dascălu, http://ziarullumina.ro/)