Fatalul minut 43 și 48 de secunde

În mod cert, există Dumnezeu. El numai El m-a apărat de returul dintre Dinamo și Lazio, varianta TV. Ceea ce nu înseamnă că aici, pe mal de Dunăre, unde mă aflu acum, nu l-am ascultat la radio, traversând toate stările pe care, dinamovist sau nu, nu mă îndoiesc că le-a traversat și oricare dintre dumneavoastră. Așadar, ca de obicei, cu vreo douăzeci de minute înainte de începerea meciului, sună telefonul. Nu putea fi decât unul dintre cei doi: Dan Popescu, directorul CN Ștefan cel Mare sau Daniel Martiniuc, directorul de la Salvare, oameni care nu pierd nici un meci dar care nu știu niciodată cine îl transmite. Era Daniel. I-am răspuns că sper să-l transmită radio România Actualități, întrucât nici el nu știa că eu sunt în Deltă nici eu nu știam unde l-aș putea asculta, aflându-mă pentru prima dată în viață departe de orice televizor, dar și convins că nu merită să mă deplasez cei 7 kilometri până acolo unde aș fi putut vedea meciul. Nu știu dacă rețineți, dar în urmă cu puține zile îmi exprimam scepticismul în legătură cu șansele lui Dinamo. Din nefericire, am avut dreptate totală, deși, vă rog să mă credeți, la golul lui Bratu am desfăcut o bere și am ignorat clopoțelul care suna la lanseta cea mai îndepărtată din partea stângă. A urmat dezastrul ușor de intuit de către orice om prevăzut cu cei doi ochi din dotarea necesară pentru a constata că de multă vreme Dinamo nu joacă nimic. Și a confirmat încă o dată că pentru români, și numai pentru ei, 2-0 e cel mai periculos scor. Spun asta nu din cauza berii ăleia, ci pentru că Dinamo a condus cu 1-0 și la Roma și la București. În total, 2-0. Dincolo de acest stereotip cretin, am mai avut parte de unul, în transmisia radio, atunci când comentatorul (nu știu cum îl cheamă, dar evitați-l!) a scos pe gură: „Stimați ascultători, ne aflăm în minutul 43 și 48 de secunde!”. Tâmpenia asta cu măsuratul minutelor ar fi vremea să se învrednicească cineva să le explice tuturor tembelilor de la radiouri și televiziuni, plecând de la elementara constatare că secunda 48 de după startul partidei este totuși minutul 1. În cazul nostru, era de ajuns să fi spus minutul 44 și atunci, cel puțin eu, nu m-aș fi enervat de două ori mai tare. Când transmit la acest comentariu mă uit la ceas și măsor orele până la începerea meciului Stelei. Dau, ca de obicei și pronosticul: Steaua se califică, la fel și Galațiul. Dacă continuăm în ritmul ăsta, peste vreo 3 ani ne vom bate în turul 14 preliminar cu Liechtenstein, Andora și Islanda. Dintre plătici și carași, în așteptarea crapilor, somnilor și calificării, vă salut cu drag.