La ora cînd scriu aceste rînduri, Parlamentul începe sedinta în care se va vota suspendarea Presedintelui. Cînd le veti citi, deja veti sti rezultatul.
Am criticat în articolele mele demersul de suspendare încă de cînd PSD a venit cu prima propunere, însusită apoi de comisia Voiculescu. M-am bazat pe o citire de bun simt a Constitutiei. Actul fundamental cere ”acte grave” comise de Presedinte pentru a putea fi suspendat, iar aceste acte nu există. O părere exprimată de Presedinte nu este o faptă, cu atît mai putin una gravă. PSD a încercat să convingă judecătorii de la Curtea Constitutională că o părere este egală cu o faptă, ceea ce este o aberatie logică. Cum Constitutia îi acordă în mod expres imunitate Presedintelui pentru părerile politice exprimare, verdictul Curtii nu putea fi altul decît respingerea argumentelor de suspendare.
Mai mult chiar, existau precente în materie. În 1994, Ion Iliescu a cerut justitiei să nu mai retrocedeze proprietătile confiscate de comunisti si a îndemnat administratia să nu aplice hotărîrile deja pronuntate. PNTCD a initiat atunci demersul de suspendare a lui Iliescu. Curtea Constitutională de la acea vreme (în care era membru si Antonie Iorgovan) a decis că Presedintele are dreptul de a face asemenea declaratii. În 2005, Traian Băsescu a cerut majoritătii parlamentare de atunci să-i schimbe pe presedintii Camerelor. Năstase si Văcăroiu au sesizat Curtea Constitutională. Decizia a fost în acelasi sens: Presedintele are dreptul să facă astfel de declaratii politice. Iată deci două precedente clare în care Curtea Constitutională se exprimase pe acuzatii similare celor aduse în actul de suspendare de acum.
Membrii actuali ai Curtii Constitutionale au fost numiti acolo de Ion Iliescu sau de majoritatea parlamentară a PSD. Acesti oameni simpatizează mai degabă cu PSD, dar ar fi fost dincolo de orice bun simt să-si nege propria jurisprudentă, să ignore litera Constitutiei si să accepte suspendarea. De altfel, se vede din motivarea deciziei Curtii că acesti judecători nu prea îl plac pe Băsescu. Ideea care se desprinde din motivatie e ceva de genul: Băsescu nu a încălcat Constitutia, dar e drept că s-a exprimat dur la adresa Parlamentului, a Guvernului, a partidelor politice. Poate că nu ne place ce spune Băsescu, dar asta nu înseamnă că a încălcat Constitutia, par a spune judecătorii de la Curte.
Este de fapt, exercitiul la care asist în Parlament în momentul în care termin acest articol. Majoritatea anti-prezientială doreste suspendarea nu pentru că Băsescu a încălcat Constitutia. Acesta este doar un pretext. Vor să-l suspende pentru că nu le place ce spune, pentru că îi enervează, pentru că e prea popular, etc. În fond, Constitutia pică în plan secund. Puteau foarte bine să spună: îl suspendăm pentru că nu ne place fata lui. Ar fi fost mai onest din partea lor.
