La Suceava, la fel ca-n toată țara, a început campania agricolă. A început în centrul Sucevei, în Piața Uniunii Europene, și la noul hotel de fițe „Imperium”. Ba nu. Campania agricolă s-a încheiat, dar în urmă cu câțiva ani. S-a sfârșit în momentul în care democrația prost înțeleasă n-a reușit să descâlcească tot ce-a împletit aiurea timp de 45 de ani regimul comunist. Agricultura a murit pe holurile tribunalelor din cauza unui atac de cord provocat de o hotărâre judecătorească nedreaptă, a sfârșit după ce vecinul de hat i-a înfipt toporul în cap ori a fost otrăvită de rudele care au pârât-o la Poliție pe motiv că nu respectă granița trasată de domnul inginer de la Cadastru.
Însă, fata cea mare a Agriculturii mai trăiește. Ea stă în chirie în același bloc de garsoniere cu băiatul Zootehniei. Uneori cei doi se mai întâlnesc și se iubesc, dar nu fac copii pentru că viața-i grea și n-ar avea cu ce să-i crească și să-i țină în școală. Cele două ramuri ale economiei românești cu care regimul comunist se mândrea mai trăiesc în ziua de astăzi în butoaiele cu varză de la Milișăuți, în grajdurile de la Pojorîta, în beciurile caselor din Oniceni și-n stupii de albine împrăștiați pe câmpurile de la Sucevița.
De-a lungul vremii, regimurile politice post-comuniste au tot spus că pun pariuri cu Agricultura. Pariurile cu Agricultura nu au fost pierdute, așa cum s-ar putea crede, din simplul motiv că acestea nici măcar nu au fost puse. Agricultura e de obicei la câmp și nu stă pe la cafele, prin cluburi ori prin ședințe de partid, așa că n-avea cum să dea ochii cu politicienii care se lăudau că vor bate pariu cu ea.
Apoi, Agricultura a intrat în pământ de rușine când a văzut ce aere au pe ele hipermarketurile care au venit din Occident rujate cu roșu de roșie din plastic, rimelate cu violet de vânătă din plastic și ojate cu verde de castravete din plastic. Agricultura mai umblă, astăzi, prin piețele neaturotizate din punct de vedere sanitar, îmbrăcată în trening din plastic și cu capul în pământ.
Deci, am lămurit-o: n-a început nici o campanie agricolă. În schimb, a debutat o nouă campanie electorală: cea pentru Parlamentul European. A început cu steaguri și hore, cu priviri încrâncenate și cu guși vorbitoare, și cu băieți dați cu gel pe părul care acoperă capul în care o furnică duce-n spate un neuron jumătate. La muncă, fițoșilor, nu l-a-ntins mâna după voturi! La munca pământului!
