Foarte destupați la creier mai sunt și ăia care se ocupă cu publicitatea făcută țării noastre. N-am în vedere numai frunza aia mai veche de stejar, simplă ca un cântec la frunză, dar costisitoare la factură de parcă ar fi fost vorba de proiectul unei nave cosmice. Azi însă vreau să ne referim puțin și la modul în care pe 1 decembrie s-a sărbătorit ziua națională.
Anul ăsta, ziua națională nu s-a mai bazat doar pe difuzarea către popor a unor cuvântări sforăitoare, în care nu mai crede nimeni, începând cu ăia care le debitează. Ci și pe difuzarea către popor a unor enorme cantități de cârnați cu fasole. Neapărat cu fasole. Oale întregi, așezate în piețe, sub steagul tricolor. Poporul stând cuminte la coadă, ca să-și primească porția.
Parcă pentru a sublinia că tot ceea ce rămâne după așa ceva este un enorm pârț colectiv. Un enorm pârț carpato-danubiano-pontic. E cea mai bună dovadă că sistemul nostru de gândire rămâne pe vecie înfrățit cu sistemul digestiv.
Ce-or fi gândind cetățenii țărilor civilizate, privând la cârnații noștri tricolori și la fasolea noastră tricoloră, care se elimină la budă în ceva destul de monoton?
Priveam mulțimea băgând hulpav în ea, sub un panou publicitar al unuia dintre marile branduri românești, care se remarcă și el printr-un marketing oligofren. Un marketing pentru care se plătesc sume enorme, deși nu e altceva decât o insultă adusă inteligenței.
E vorba despre o firmă producătoare de mobilă. Reclama ei este proțăpită îndeosebi pe niște panouri uriașe, pe străzile din orașele importante ale țării. Ultimul panou creat– care are ca scop să vândă o masă și câteva scaune de bucătărie – m-a dezgustat cel mai mult. Scrie acolo: „Singura salată pe care o vreau pe masă e ceafa de porc.”
Just, băieți! Întreaga înțelepciune românească este sintetizată în această frază, extrasă parcă din gândirea unui Schopenhauer de-al nostru, mic la creier, dar gros la colesterol.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
