Fascismul lui Flutur, în atenția Europei

Celor care îl venerează pe Flutur, le recomand cartea „Viața lui Adolf Hitler”, de John Toland, apărută la New York, în 1977, pentru a se convinge singuri de asemănările dintre începuturile carierelor politice ale lui Adolf Hitler și cea a „lupului fericit” (Adolf, în germana veche) Gheorghe Flutur.
Amândoi erau intoleranți cu celelalte partide, Hitler proclamând „Revoluția brună”, iar Flutur – „Revoluția portocalie”. Intoleranța lui Flutur față de partidele în care a activat (PCR, PDSR, PNL) este dusă până la paroxism.
Și Hitler, și Flutur au deviat atenția mulțimii de la problemele reale, prin mitinguri numeroase, parade și spectacole de masă, la care antrenau clasele sărace și tinerii, amestecând promisiunile pentru popor cu amenințările la adresa tuturor adversarilor politici.
Și Hitler, și Flutur au jurat că vor respecta proprietatea privată și le-au promis ajutor țăranilor și clasei mijlocii, angajându-se să lichideze șomajul.
Și Hitler, și Flutur nu au cerut decât „să li se acorde putere deplină pentru patru ani”, ca să arate lumii „cât sunt de capabili”.
Și Hitler, și Flutur au folosit același slogan electoral: „Ordine și muncă”.
Și Hitler, și Flutur au folosit aceleași insulte (șobolani, căței etc.) în discreditatea adversarilor, ambii mimând o ură feroce față de comunism, dar având și un trecut carieristic între comuniști, precum și o abureală de creștin-democrație.
Și Hitler, și Flutur au promis bunăstarea pe seama capitalului străin, atacându-și adversarii pe seama proiectelor, deși nici Hitler, nici Flutur nu au avut proiecte proprii de dezvoltare. Amândoi, ași ai provocării, au catalogat legitimele riposte și acuze drept „atacuri murdare” sau „disperare electorală”.
Flutur e un nimeni, o bulă de otravă precum „bășica porcului” de pe izlazuri. E putred de bogat, fără să fi făcut afaceri (!), și-acum numai puterea îi mai lipsește. În lăcomia lui carieristică e gata de orice, inclusiv de otrăvirea unor generații dezorientate, cărora le distrage atenția de la adevărații autori ai dezastrului național, scandalagii guvernanți de dreapta fascistă. Nu iubește folclorul, dar se folosește de formațiile artistice conservate de instituțiile Consiliului Județean. Îi disprețuiește pe luptătorii anticomuniști, dar se lustruiește cu eroismul lor. Fură, corupe, inclusiv Justiția, devastează România, dar o face pe mireasa imaculată. El și cohorta lui de trântori lingăi (Andreica, Pardău, câțiva bazariști care au dat faliment) cică vă vor aduce viitorul pe care îl meritați. Dumnezeu să vă apere de un astfel de viitor!
Ion DRĂGUȘANUL