Un spectacol intelectual de zile mari, constituit din note de lectură propriu-zise, din glosări, comentarii, însemnări polemice, aprecieri fugare sau profund analitice caracteristice recenziei sau cronicii literare, portretizări în creion, tuș sau cărbune care realizează hașuri ad-hoc ne oferă Mircea Radu Iacoban în cartea sa „Printre cărți”. Ceea ce impresionează aici, chiar pe un lector profesionist precum se consideră criticul, este însuși modul de a citi, care adună sintetic, sincretic, sinergetic – calitățile unui critic (cronicar) literar, ale unui reporter cultural, unui sociolog și analist politic. Intuiția, sigură, îl duce spre aspectul problematic, spre esențial, spre miezul chestiunii. Adunate la un loc, textele au un caracter evident de miscellanea, de mixtum compositum, trădându-și, totuși, o aspirație sistemică de clarificare a adevărului (adevărurilor) despre noi și despre ce ni se întâmplă la ora actuală și de apărare a valorilor noastre culturale într-o epocă extrem de caragealizată. Ce intră în sfera de lecturi a lui Mircea Radu Iacoban? Cărți din toate domeniile (beletristică, sociologie, medicină, istorie, calendare, culegeri de documente, enciclopedii, albume, opuri care „stau să apară”, adică manuscrise, dicționare, texte care circulă pe internet, rapoarte, materiale arhivistice, manuale, sondaje de opinie, jurnale… Știind că este și un vânător (profesionist adevărat, nu amator), i-am putea compara cartea cu o panoplie, cu o colecție de arme de diferit calibru și cu destinații variate toate având, însă, o singură țintă: prada, în cazul nostru, este vorba – bineînțeles – de o pradă intelectuală, de o „vânătoare” de delicii produse de lectură. Delicii pozitive și negative, ca să zicem așa, fiindcă se țintește, cu ironie și sarcasm, cu pathos polemic mai blând sau mai dur, în „hazoasele năzbâtii”. Iacoban stă, în fond, cu un cântar al zeiței Themis în față, punând cu inteligență pe talgere adevărul și neadevărul, logica elementară și alogica, bunul-simț și tot ce e certat cu el. Retrocedarea casei în care s-a născut Alecsandri este, după el, „un gest profund anticultural, și chiar antiromânesc”. Despre o lucrare lexicografică academică spune pe șleau: „Deageaba stăm cu Dicționarul Academiei pe masă; fiecare vorbește cum poftește.” „Nomenclatorul de ocupații” îi oferă prilejul de a face o humorescă suculentă: „Vechea și hulita meserie de hingher se rebotează europenește, devenind „ecariseur” (916201), iar patronul de discotecă, „discoteur” (414104), tot așa cum frizerul meu Gogu este acum „stilist” – și croitoreasa Maricica, „designer”. Mărturisesc: unele meserii prevăzute în Nomenclatorul aderării (europene – n.n.) îmi provoacă mari neliniști: ce-o fi aia „anchetator politic” (345003)? Brrr! Securitatea redivivus, sau e vorba de o traducere bleagă și-ar trebui să se citească „analist politic”? Dar ce spuneți de „chevrasames”, ori „dusisator-polizator”, „gardinator”, „majghian”, „formator mănuși fibre liberiene”? Breasla confecționerilor înfățișează o listă de te umflă râsul: „confecționer gămălii de chibrituri” (1824005), ori „confecționer cretă școlară” (733101), ori „confecționer de plute” – unde-or mai fi plutind plutele meșterite de specialiștii 723104?” Mircea Radu Iacoban e un maestru al domeniului (apropo de Nomenclator…) exploatării și speculării amănuntului, faptului divers, întâmplării concrete, impresiei, pe care le ridică – prin trăire intensă – la rangul valoric de document uman. Întâmplările cotidiene – sentimentale, senzaționale, banale – semnifică, au o logică și o rațiune a lor, ocupându-și locul într-o secvență notată rapid, jurnalistic, evocată cu căldură, tratată cu umor condescendent, bonom, sau „repovestită” pe un ton polemic. Autorul luminează atât fațada edificiilor de azi, cât și „cotloanele lumii dispărute din care-i bine să nu uităm că ne tragem și ale cărei amintiri abia mai pâlpâie.”
E un jurnal, dar nu cantonat într-un intim pro domo sua, ci scos și în agora, dominat de o mărturie documentar-sentimentală despre valori, prieteni intelectuali, personalități și mentalități.
(NOTĂ: Volumul „Printre cărți” înmănunchiază tablete publicate la rubrica „colțul condeierului” din Monitorul de Suceava în perioada 2007-2009.)
Acad. MIHAI CIMPOI
