Delta Dunării este un loc fascinant, pe care trebuie să îl vizitați, iar cei care au fost acolo știu că vraja este atât de mare încât se întorc iar și iar și descoperă noi minuni și locuri de vis. Nu am să vă vorbesc despre cazare, pentru că aceasta depinde de buzunare și de pretenții.
Cert este că în ultima vreme s-au ridicat inclusiv complexe de cinci stele, în care turiștilor li se oferă condiții dintre cele mai bune. Există și varianta de a sta la localnici, firește cu mai puțin confort, sau, de ce nu, în cort.
E drept, acum e un pic cam rece pentru dormitul în cort, dar avantajul e că încă nu au apărut țânțarii, un inconvenient deloc de neglijat.
Odată cazați, aveți multiple posibilități de a petrece timpul liber, dar aproape invariabil veți ajunge pe ape. Sunt multiple ”taxiuri” care te duc oriunde vrei, iar costurile diferă în funcție de distanță și de timp.
Una din atracțiile deltei este grindul Letea. Aici veți găsi caii sălbatici, sau caii liberi cum mai sunt numiți. Nimeni nu știe de cât timp sunt în libertate, dar localnicii spun că în urmă cu zeci de ani, când oamenii nu au mai avut cu ce hrăni animalele, le-au dat drumul și de atunci nimeni nu le-a mai îmblânzit. Acum, sunt vreo 2.000 de exemplare.
Trăiesc în grupuri mici, câte un armăsar cu 2-3 iepe. Tot în pădurea Letea, considerată cea mai nordică pădure subtropicală, se găsește un stejar bătrân de 500 de ani, dar și diferite specii de liane sau viță de vie sălbatică. Este un stejar și mai bătrân, de 8 secole, în zona dunelor, dar accesul este restricționat de ceva vreme de autorități.
De la Letea se poate ajunge relativ rapid la Sulina. Orașul numit cândva Porto Franco este doar umbra celui care era extrem de înfloritor. Fabrica de conserve e doar o ruină, la fel ca și șantierul naval. În paragină sunt și multe clădiri, nu și farul vechi, care a fost recondiționat recent cu bani europeni. La Sulina se găsește și un celebru cimitir, în care se află mormântul unui pirat, dar și al prințesei Moruzi. O plimbare, firește cu barca, te poate duce la vărsarea Dunării în Marea Neagră, pe șenalul navigabil sau bara Sulina.
E un spectacol pe cinste, diferit de cel de la Sfântu Gheorghe, unde, de asemenea, Dunărea își termină drumul început tocmai în Munții Pădurea Neagră din Germania. Iar la Sf. Gheorghe puteți admira structura caselor, un far încă funcțional, care nu poate fi vizitat, dar și acoperișurile din stuf ale multor case. Străzile au nume de păsări și pești, cu o mică descriere a fiecăruia, o idee foarte bună.
Iar în plimbările pe canale se deschid imagini de vis, cu stuf, păpuriș, dar și nuferi care acum se deschid și vor sta așa toată vara. Păsările fac parte din acest peisaj uimitor, iar lebedele, pelicanii, rațele, egretele sau pescărușii sunt aproape la tot pasul. Pe maluri se văd și vaci, care umblă libere de la fătare până când sunt urcate pe șlep pentru a fi duse la abatorizare. Nu le mulge nimeni niciodată, iar șacalii care trăiesc în număr foarte mare nu au curajul să le atace, deși sunetele scoase mai ales pe timp de noapte te fac să ți se ridice părul în cap.
O vizită în deltă nu poate fi completă fără o ”cură” de pește. Acum, la început de mai, se poate pescui doar scrumbie, dar restaurantele au în meniu și alte specii. Recomandarea este un caras. Deși au multe oase, la un pește de 500-700 de grame aceste oase mari pot fi scoase cu mai multă ușurință. Cu usturoi și mămăligă sunt o delicatesă. Poftă bună și spor la vizitat Delta Dunării!
