Fără rugăciune omul nu trăiește, ci moare neîncetat

„Obișnuiți-vă să nu faceți nimic fără rugăciune. Chiar și atunci când ești ocupat cu munca ta obișnuită, înainte de toate cere-i binecuvântare Împărătesei Cerului. Spune înaintea Ei rugăciunea lui Iisus. Iar în timpul slujbelor, să simți cu toată inima prezența Domnului. El le vede pe toate, chiar și gândurile și sentimentele tale. Străduiți-vă că fiecare mișcare pe care o faceți, fiecare atingere de un oarecare lucru să o uniți cu rugăciunea. Rugăciunea naște smerenie, iar fără smerenie nu există mântuire. Sfârșind munca, înălțați mulțumire lui Dumnezeu și împărătesei Cerului.
Copiii mei, chiar și atunci când urcați treptele sau le coborâți, la fiecare treaptă spuneți (în gând) câte un cuvânt al rugăciunii neîncetate. Nu vă binecuvântez să umblați altfel pe trepte.
Nu spuneți rugăciunea repede – acest lucru e folositor și pentru trup-și pentru suflet.
Fiecare cuvânt sfânt este o putere creatoare. Fiecare cuvânt al rugăciunii ne apropie de Dumnezeu.
Chiar și atunci când trebuie să spunem ceva lumesc, trebuie să ținem rugăciunea în inimă. Iar cel care nu s-a obișnuit încă să se roage în timpul discuției, acela măcar să-și amintească că vorbește în prezența lui Dumnezeu. Tot ceea ce va grăi și va simți el este descoperit înaintea Părintelui nostru Ceresc.
Niciodată nu trebuie să uităm despre atotprezența lui Dumnezeu. E păcat să uităm.
Pentru plantarea în inimă a rugăciunii neîncetate, e obligatoriu ca rugătorul să nu vorbească nimic de prisos, și de asemeni să nu viseze (fantezii), să nu-și facă griji pe negândite, să nu facă nimic din cele pe care le vrea, ci să se străduiască a împlini voia Domnului în toate.
De aceea, copiii mei, discutați cu Dumnezeu mai mult în rugăciunile săvârșite în chilie. O astfel de rugăciune purifică inima, întărește mintea, ne dă putere să urmăm voia lui Dumnezeu.
Iată că v-ați adresat lui Dumnezeu folosind cuvintele binecuvântate ale sfinților, însă, oare aici se termină totul? Nu. După ce ați citit, ați spus rugăciunile, trebuie să așteptăm câteva minute în liniște, în tăcerea gândurilor și în liniștea simțurilor să așteptăm cu inima noastră un răspuns, o îndrumare…
Aceste câteva minute vă vor învăța foarte multe: la început trei, apoi cinci, iar apoi… o să vedeți voi înșivă, fiecăruia după trebuință. Va rog și vă binecuvântez să vă folosiți de acest sfat. Vă va întări în rugăciunea neîncetată și în renunțarea la voia proprie, și vă va trezi setea de a dobândi în inimă pe Duhul cel Preasfânt.
Rugăciunea este începutul vieții veșnice, este ușa prin care intrăm în împărăția Cerurilor, este drumul care ne duce și ne unește cu Dumnezeu. Fără rugăciune omul nu trăiește, ci moare neîncetat, cu toate că nu conștientizează aceasta” .(extras din „Starețul Zaharia de la Lavra Sfintei Treimi – Nevoințele și minunile”)